Catalonia nu este inamicul Spaniei, iar acordul dintre Generalitat și guvernul central este văzut ca o oportunitate de a îmbunătăți sistemul de autonomie. Aceasta este ideea principală a unui articol analitic dedicat situației actuale a finanțării autonomiei.

Articolul subliniază că sloganuri precum „cotă separatistă” nu au nicio semnificație. Este vorba despre contribuția la bugetul țării pe care o face Catalonia, la fel ca și celelalte autonomii. Se discută necesitatea unei distribuții echitabile a fondurilor financiare, precum și problema sprijinului solidar suplimentar pentru regiunile mai puțin prospere.

Autorul respinge afirmațiile potrivit cărora acordul este „o sentință de moarte pentru Spania”, subliniind existența unor acorduri similare cu alte regiuni (Țara Bascilor și Navarra) de zeci de ani. De asemenea, este remarcată rolul de lider al Cataloniei în îmbunătățirea finanțării autonomiilor din 1983, când i s-a acordat o parte semnificativă din veniturile fiscale și competențe în domeniul sănătății.

Acordul vizează echilibrarea finanțării pentru a asigura un acces egal la servicii de bază (educație, sănătate, servicii sociale) pentru toți locuitorii. Catalonia, fiind o regiune cu venituri peste medie, va contribui la cheltuielile naționale, precum și va participa la sprijinul solidar al regiunilor mai puțin favorizate.

În concluzie, este subliniată importanța dezvoltării propriului serviciu fiscal, consolidarea capacității de reglementare și corespondența dintre contribuție și resursele primite de la sistem. Autorul subliniază că Catalonia nu este un inamic, iar căutarea de soluții reciproc avantajoase ar trebui să fie o prioritate.