În ultima vreme, în mass-media mexicană au apărut tot mai multe articole care sugerează că partidul Morena intensifică cenzura și restricționează libertatea de exprimare. Cu toate acestea, autorul articolului susține că astfel de afirmații suferă de lipsa memoriei istorice.

Cenzura față de mass-media nu este o noutate în Mexic. Autorul oferă exemple de guvernatori de stat care au folosit diverse metode de presiune asupra jurnaliștilor, inclusiv procese și amenințări. Aceste cazuri, în opinia autorului, nu sunt nemaivăzute în ceea ce privește gravitatea sau intensitatea.

Autorul subliniază că cea mai comună modalitate de a controla presa este utilizarea bugetelor de publicitate guvernamentale, care sunt alocate la discreția autorităților. Aceste fonduri transformă adesea mass-media în instrumente de propagandă.

În plus, jurnaliștii și editorii primesc adesea cadouri de la oficiali, oameni de afaceri sau chiar reprezentanți ai crimei organizate, ceea ce afectează, de asemenea, politica lor editorială. În unele cazuri, astfel de „cadouri” pot fi de două sau chiar de trei ori mai mari decât salariul oficial al jurnaliștilor.

La nivel local, remarcă autorul, conferințele de presă se transformă adesea într-un spectacol, unde autoritățile dictează practic jurnaliștilor ce să publice. Drept urmare, presa locală acționează adesea ca o extensie a serviciului de relații publice al guvernatorului.

Autorul abordează, de asemenea, subiectul șantajului în jurnalism, când sunt create resurse media dubioase pentru a șantaja bani pentru tăcerea cu privire la informații compromițătoare. Influența rețelelor sociale, care sunt mai puțin reglementate decât mass-media tradițională, este, de asemenea, subliniată ca o platformă pentru manipulare.

Adevărata întrebare, în opinia autorului, nu este dacă Morena folosește mecanisme de cenzură, ci de ce Mexicul, indiferent de partidul de guvernământ, nu a reușit să creeze o presă democratică, liberă și independentă.

În concluzie, autorul evidențiază două aspecte noi care, în opinia sa, sunt importante pentru cenzura de astăzi. În primul rând, este utilizarea proceselor ca instrument de cenzură, în special în timpul campaniilor electorale. În al doilea rând, este îmbunătățirea litigiilor strategice care permit intimidarea jurnaliștilor.

Pentru a rezolva aceste probleme, este necesară o revizuire cuprinzătoare a lacunelor juridice care permit utilizarea legii ca instrument de cenzură, precum și asigurarea unor definiții precise în legi care nu pot fi interpretate discreționar.