Când clopotele Romei sună de nouă dimineața

Când clopotele Romei sună de nouă dimineața, sicriul Papei Francisc — descoperit, cu trupul Pontifului primind primele raze de soare — parcurge cei 700 de metri care separă reședința Santa Marta de bazilica San Pietro. Poate că este ultima dată când un pontif face acest drum între zidurile Vaticanului, marcând austeritatea cu care Jorge Mario Bergoglio a decis să trăiască, într-o reședință simplă de călugărițe, departe de fastul tradiționalului apartament din Palatul Apostolic care a găzduit restul papilor. În timp ce cortegiul funerar avansează și începe să intre în bazilică, primii credincioși, mulți curioși și câțiva turiști care au schimbat o vizită ghidată la Colosseum cu un rămas bun de neșters unui pontif, încep să umple piața San Pietro.

Maria Grazia Rossi, 63 de ani, din cartierul Testaccio din Roma, își amintește: «A fost mereu de partea săracilor, a imigranților. De aceea am venit», spune ea alături de soțul ei. Ceva mai în spate, foarte serioși, se țin de mână Paolo și Lucia, un cuplu din Palermo care și-a închis brutăria luni pentru a călători la Roma pentru a-și lua rămas bun de la Papă. «Am fost impresionați de lupta sa pentru migranți. A fost foarte curajos în modul în care a denunțat naufragiile, mai ales cel de la Lampedusa [insula siciliană unde în 2013 au murit 383 de persoane]». Lângă ei se află sculptura din bronz și argilă care reprezintă o barcă cu 140 de migranți și refugiați din diferite perioade ale istoriei — același număr de sculpturi care împodobesc colonada lui Bernini din piața San Pietro — pe care Papa a ordonat să fie așezată pentru a-și aminti lupta sa, poate principala sa moștenire, și un fenomen care a afectat toate culturile și țările.

Christine Mahoney și Simon, doi credincioși care au venit de la Londra pentru a-și lua rămas bun de la Papa Francisc, în piața San Pietro, miercuri

Sicriul Papei, purtat pe umeri de 14 membri ai personalului vatican, escortați de opt alabardieri ai Gărzii Elvețiene, se află deja în bazilică. Corul și asistenții recită numele a nenumărați sfinți și sfinte. «Este pentru ca să-l protejeze», explică la ieșire arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano, cu bireta sa purpurie și o casulă albă în mână, pe care a folosit-o pentru a participa la rit în interiorul templului. Fost nunțiu în România și Moldova, Lozano crede că următorul conclav ar putea da un papă ceva mai conservator. «Există o parte a ierarhiei catolice care nu a fost de acord cu deschiderea lui Francisc și s-ar putea să decidă să schimbe ruta», a menționat el pentru această publicație înainte de a porni spre casă.

Adriano d'Emilio, locuitor al Romei, în piața San Pietro miercuri

La zece și jumătate, coada din jurul pieței pentru a-și lua rămas bun de la Jorge Mario Bergoglio, chiar în ziua sfântului său, începe să aibă aspectul unui adevărat rit funerar papal. Umbrele și umbreluțe de soare. Două leșinuri — «o ambulanță», strigă o doamnă — și unele dificultăți în a avansa pentru sute de persoane cu dizabilități care încearcă să-și croiască drum. Acolo sunt Christine Mahoney și Simon, fiul ei vitreg, veniți de la Londra special pentru funeralii. Ea, cu mâinile tatuate și cercel în nas, merge într-un scaun cu rotile împins de însoțitorul ei, îmbrăcat într-un fel de colanți roz. Niciunul nu lucrează, trăiesc din subvenții. El nu poate ascunde un anumit tremur în mâini și multă emoție, spune el. Au cheltuit o avere pe călătorie: «Suntem catolici. Orice efort pentru a-și lua rămas bun merită».

Orice efort, totuși, este uneori mult. Două călugărițe filipineze, sora María Lourdes și sora Leonora. 30 de ani în Italia. S-au urcat în autocar la patru dimineața din Pietralcina, în provincia Benevento (Campania), și au ajuns devreme pentru a sta la coadă. Sunt epuizate. Dar nu este prima dată când își iau rămas bun de la un papă. «Am fost aici cu Ioan Paul al II-lea și, omule, acest papă a fost foarte uman, dar Wojtyla…». Wojtyla ce? «Wojtyla a fost imbatabil, un carism enorm, nu se compară», spune sora María Lourdes ștergându-și câteva picături de sudoare și arătându-și devoțiunea pentru pontiful polonez. Cele două călugărițe nu au preferințe mari pentru conclav, spun ele. Dar, dacă ar fi filipinezul, Luis Antonio Tagle? «A, asta trebuie să decidă el», spun ele, uitându-se la cer.

Fortunata Napoli, din Calabria, la rămas bun de la Papă miercuri în piața San Pietro.

Fără îndoială, epoca este diferită de cea a morții lui Ioan Paul al II-lea. La 2 aprilie 2005, ziua Octavei Pascale, zeci de mii de oameni s-au adunat în piața San Pietro, chiar și în timp ce Pontiful agoniza. Papa polonez, în vârstă de 84 de ani, domnise aproape 27 de ani. Nu existau selfie-uri, nici rețele sociale. «Spiritualitatea era diferită. Mulți oameni vin acum ca și cum ar face turism, fără să se gândească cu adevărat la viața și moartea Papei», se plânge Norberto, 63 de ani, cu capul acoperit cu o jachetă de nailon și fără chef de vorbă. «Uite, am venit aici să ne arătăm doliul, nu să facem poze».

Sicriul cu răposatul Papă Francisc va fi expus până la ora unsprezece noaptea. Vizitele vor continua mâine joi și vineri, până la funeraliile de sâmbătă.

Arhiepiscopul Francisco Javier Lozano miercuri în piața San Pietro.