Între blocurile impunătoare de beton și pantele abrupte din Ciutat Meridiana se ascunde o comoară pe cale de a fi uitată: piața sa municipală.

Ceea ce odată era epicentrul comerțului local și un focar de activitate, acum s-a golit până la punctul în care rezistă doar trei tarabe și un bar. În fața magazinului de mezeluri stă María Álvarez, discutând cu o vecină, deoarece, cu noroc, doar cinci persoane se plimbă prin interiorul pieței. «Tinerii din cartier, când au un pic de putere de cumpărare, pleacă în alte zone pentru că aici nu este de lucru. Nimeni nu vrea să se dedice acestei activități și trebuie să ne reînnoim pentru a ne salva afacerile», se lamentează Álvarez. Speranța sectorului se bazează acum pe digitalizare.

Abandonul pieței din Ciutat Meridiana

Abandonul pieței din Ciutat Meridiana a început acum 15 ani, când Primăria Barcelonei a închis etajul superior și a amplasat acolo un supermarket. Experta măcelăriță se va pensiona anul viitor și nu crede că cineva va fi interesat să se instaleze în taraba ei când va rămâne liberă. Criza locuințelor și lipsa activității economice din ceea ce este unul dintre cele mai umile cartiere ale orașului au provocat un exod al populației tinere care preferă să se mute în zone mai centrale. Dinamica demografică nu ajută nici ea la recuperarea acestui sector în cartier. «Vine multă populație străină, lucru pe care nu îl critic deloc, ceea ce se întâmplă este că își creează propriile bresle și nu vin să cumpere aici. Este evident că o persoană musulmană nu-mi va cumpăra carne de la mine, ci va merge la măcelăria halal», susține Álvarez.

Piața din cartierul Canyelles, un cartier muncitoresc situat la poalele munților Collserola, este un alt caz ilustrativ. Barcelona a cunoscut un moment de expansiune a piețelor în anii 1970. «La început a funcționat la capacitate maximă, dar a ajuns să sufere de un deficit de clienți pentru că sunt cartiere cu puțină activitate economică. Majoritatea vecinilor lucrează în alte cartiere cu mai mult comerț, așa că de obicei cumpără de acolo. În piața Sants sau cea din Ninot, în Nova Esquerra de l’Eixample, care au aproximativ cincizeci de tarabe, acest lucru nu se întâmplă», explică Francesc Leiva, pescar și secretar general al Federației Piețelor Municipale (FEMM).

Un client este servit într-un magazin de mezeluri din piața Montserrat și, lângă el, o tarabă închisă.

Albert Garcia

Barcelona are 39 de piețe alimentare și patru nealimentare distribuite în 40 de clădiri. Toate totalizează puțin peste 2.000 de unități. Potrivit Institutului Municipal al Piețelor din Barcelona (IMMB), în 2024 au primit 72 de milioane de vizitatori și continuă să fie serviciul municipal cel mai bine cotat în sondaje, cu o notă de 8 din 10. Dar realitatea este că piețele din suburbii suferă din cauza îmbătrânirii populației și a lipsei de profesionalizare a sectorului. «Acum 40 de ani, tarabele erau foarte mici, de patru sau cinci metri pătrați. Eram mulți și foarte competitivi. Acest lucru este acum nesustenabil, iar Primăria cere ca unitățile să fie ceva mai mari și să deschidem dimineața și după-amiaza. Vrem să fim competitivi pentru ca multinaționalele să nu ne înghită», asigură Leiva. «Problema este că, dacă trebuie să lucrăm mai mult și în tarabe mai mari, avem nevoie de mai mult personal», spune el.

Leiva regretă că figura ucenicului a dispărut. «Inițiativele pentru formarea tinerilor în sector, cum ar fi cursurile oferite de Mercabarna pentru persoanele neocupate, sunt bune, dar nu este același lucru cu cunoașterea produsului la punctul de vânzare. Înainte, petreceai doi sau trei ani în fața clientului pentru a deveni apoi responsabil», relatează el.

Comerțul online ca salvare

Urgența sanitară declanșată de pandemie a întărit necesitatea de a accelera digitalizarea piețelor municipale, iar pentru aceasta Barcelona a lansat Planul de Digitalizare a Piețelor prin crearea unui sistem municipal de cumpărături online, un marketplace. Primăria, încă în mâinile fostei primărițe Ada Colau, a investit între 2020 și 2023 aproape 100 de milioane de euro pentru o remodelare generalizată, dintre care 2,7 au fost destinate adaptării infrastructurii la comerțul digital. În prezent, mai sunt doar opt de remodelat, iar printre cele mai ambițioase proiecte se numără reforma pieței Abaceria (Gràcia), Sant Andreu, Horta și Montserrat (Nou Barris). Dar pariul digital are limitări și încă nu s-a consolidat. Potrivit lui Leiva, în cazuri precum pescăriile sau măcelăriile, Ordonanțele Municipale le permit să vândă doar produse proaspete.

Isaac Rodríguez, responsabilul unui magazin de conserve din piața Montserrat, consideră că Primăria s-a concentrat în principal pe principalele axe comerciale. «Digitalizarea piețelor nu poate funcționa fără a fi însoțită de o revitalizare a împrejurimilor, și toată lumea știe că în periferie nu s-a investit în același mod ca în centru», asigură el.

Excepția Carmel, un cartier devotat pieței sale

Cu 68 de tarabe deschise, piața Carmel este poate excepția care confirmă regula în cartierele periferice. Imaginea bătrânilor care urcă străzile abrupte încărcați cu cărucioare de pânză este încă foarte obișnuită. Buna funcționare a pieței Carmel, la câțiva metri de terenul care s-a scufundat în groapa din 2005, nu poate fi înțeleasă fără memoria vecinilor săi. Când s-a produs dezastrul, o mie de vecini au fost evacuați. Criza politică și socială a fost atât de mare, încât vecinii s-au implicat în impulsionarea comerțului local în solidaritate cu comercianții afectați.

Rosa Prun conduce măcelăria sa de 35 de ani, iar când se va pensiona, aceasta va trece în mâinile fratelui său mai mic. În ciuda faptului că este o piață efervescentă, Prun este conștientă de faptul că nu există o reînnoire generațională în majoritatea unităților: «Există mai multe tarabe care sunt pe cale să se închidă și, odată ce se închid, de obicei nu se mai deschid».