Ce este, de fapt, o idee? O sclipire trecătoare, care scapă, sau o sămânță capabilă să transforme lumea? De ce atât de puține reușesc să devină realitate, să se transforme în afaceri, politici sau proiecte de viață? Este posibil ca ceva măreț să se nască fără a parcurge un drum lung de intuiții și experimente?

Aceste întrebări sunt ridicate în contextul Conexión Summit, care va avea loc la Medellín în perioada 19 și 20 august. Acest eveniment reunește antreprenori, investitori, universități și companii pentru a discuta despre inovație și viitor. Summit-ul subliniază rolul Medellínului ca oraș al antreprenoriatului și ne reamintește că în spatele fiecărui proiect de succes se află o scânteie de gândire.

În cadrul summit-ului, va fi lansat un fond pentru a sprijini antreprenoriatul universitar în etapele incipiente. Scopul este simplu, dar profund: de a crea medii în care germenii viitorului să se poată naște, crește și transforma în proiecte care transformă realitatea.

Să medităm, așadar, asupra naturii a ceea ce numim idee. Filozofia ne amintește că nu este doar o simplă întâmplare. Pentru Platon, de exemplu, ideile erau formele care dădeau sens realității, în timp ce Hannah Arendt susținea că gândirea era capacitatea de a întrerupe inerția istoriei și de a introduce ceva nou. O intuiție puternică este întotdeauna o întrerupere: ceea ce încă nu există.

Cu toate acestea, nu orice scânteie se transformă în flacără. Studiile internaționale arată că din o mie de propuneri inițiale, doar una până la trei reușesc să scaleze și să transforme o industrie. Aceste date, în loc să ne descurajeze, ne reamintesc că creativitatea are nevoie de ecosisteme fertile: conversație, contrast, o rețea de colaborare, disciplină și, mai presus de toate, cineva dispus să investească în ea.

Adesea, resurse considerabile sunt alocate pentru sprijinirea startup-urilor care prezintă deja potențial de succes, dar se uită că, pentru ca aceste companii să apară, trebuie să fi existat mai întâi multe semințe care nu au ajuns niciodată să devină afaceri. Prin urmare, este esențial ca universitățile, organizațiile și mediul de afaceri să depună eforturi suplimentare și coordonate pentru a promova ideile, chiar și știind că o mare parte din această investiție nu va fi recuperată direct. Doar astfel este garantată o masă critică suficientă pentru a înflori acele puține idei capabile să transforme industriile și să genereze impact.

Nu lipsesc propunerile, ceea ce lipsește este curajul de a crea cu rigoare, punându-ne întrebări: ce, de ce, pentru ce, pentru cine. Barierele sunt acolo: teama de a greși, confortul de a repeta ceea ce este stabilit, incapacitatea de a ne opri și de a observa unde sunt adevăratele probleme. A îndrăzni să concepem înseamnă să incomodăm, să mergem împotriva curentului, să punem sub semnul întrebării ceea ce pare imuabil. Și de aceea nu abundă. O adevărată creație nu se naște dintr-o întâmplare superficială, ci dintr-o privire profundă care detectează un gol și îndrăznește să-și imagineze cum să-l umple.

De aici importanța unei mentalități antreprenoriale: nu simpla capacitate de a executa, ci îndrăzneala de a pune întrebări improbabile și de a avea încredere că pot germina. A da curs multor schițe, prototipuri și planuri, a ști să iterezi și să schimbi cursul. Pentru că fiecare scânteie creativă este, în fond, un gest de speranță: ne permite să vedem o lume care încă nu există.

Și dacă această mentalitate este rară sau excepțională, ea trebuie educată. Trebuie să deschidă imaginația, să antreneze curiozitatea și să învețe să conviețuiască cu incertitudinea. Nu este suficient să transmitem cunoștințe: trebuie să cultivăm curajul de a gândi diferit, de a risca ipoteze, de a explora soluții improbabile. Trebuie să îndrăznim să predăm arta de a concepe, care este una dintre cele mai profunde misiuni ale sale.

De aceea, trebuie să cultivăm o cultură a gândirii creative. În universități, în comunități, în viața de zi cu zi, avem nevoie urgentă să deschidem spații pentru a îndrăzni să gândim diferit, să punem sub semnul întrebării evidentul, să privim cu ochi noi.

Pentru că a concepe, la urma urmei, este un act de filozofie cotidiană: este să ne întrebăm despre ceea ce luăm de bun, să ne imaginăm ceea ce încă nu există, să descoperim că în spatele fiecărei probleme se află o posibilitate. Fără această capacitate, nu există știință, nici artă, nici democrație, nici afaceri. Și este suficientă o scânteie - mică, simplă, neașteptată - pentru a aprinde focul unui viitor întreg.