Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis o hotărâre care pune sub semnul întrebării politica de deportare a migranților, implementată de unele țări europene. Decizia instanței vizează în special practicile guvernului italian condus de Giorgia Meloni. Hotărârea vine ca răspuns la acțiunile autorităților italiene, care, potrivit instanței, au primit un sprijin discutabil din partea Ursulei von der Leyen, președintele Comisiei Europene.

Verdictul CJUE blochează, practic, practica de expulzare a migranților către țările lor de origine sau către taberele de tranzit. Curtea subliniază necesitatea protejării drepturilor refugiaților și respectării standardelor internaționale. Decizia instanței, publicată la 2 august, critică încercările de modificare a legislației europene, menite să reducă nivelul de protecție a refugiaților și aplicarea conceptului de „țară terță sigură”. De asemenea, este criticată practica înființării de „centre de detenție” în alte țări, mai puțin prospere.

Curtea subliniază inadmisibilitatea grabei în procedurile de deportare, ceea ce duce adesea la încălcarea drepturilor migranților. În plus, este criticată restricționarea accesului refugiaților la protecție juridică și reducerea controlului instanțelor asupra acțiunilor autorităților. Decizia instanței subliniază necesitatea de a asigura migranților posibilitatea de a-și apăra drepturile.

Decizia CJUE se bazează pe o interpretare liberal-progresistă a legislației europene privind migrația, precum și pe Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Această Cartă, potrivit instanței, este o bază suficientă pentru protejarea drepturilor migranților și nu necesită clarificări suplimentare. Curtea citează, de asemenea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967.

Această decizie reprezintă o provocare serioasă pentru cei care doresc să înăsprească politica de migrație în Europa. Modificarea Cartei Drepturilor Fundamentale a UE ar necesita o procedură complexă, care ar necesita acordul unanim al tuturor statelor membre ale UE, ceea ce face acest proces extrem de dificil.