Dacă cineva din secolul al XIX-lea ne-ar vizita astăzi, probabil că ar recunoaște cel mai mult o școală și modul în care predăm. Cu toate acestea, datele sugerează că sistemul de educație din America Latină este încă departe de abordările științifice moderne ale învățării.

Conform raportului PISA 2022, 75% dintre tinerii de 15 ani din regiune nu ating nivelul minim de competență la matematică, iar peste jumătate nu ating acest nivel la lectură și științe. În țări precum Republica Dominicană, Panama, Paraguay și Guatemala, peste 70% dintre elevi sunt sub nivelul de bază.

Această situație indică faptul că practicile pedagogice actuale nu asigură o învățare eficientă. Profesorii se bazează adesea pe intuiție și metode tradiționale, în loc să aplice abordări bazate pe dovezi științifice. Predau lecții magistrale, practică memorarea mecanică, dau sarcini scoase din context și fac evaluări bazate pe memorie. În timp ce cercetările arată că învățarea profundă necesită motivație intrinsecă, conexiune emoțională, practică deliberată și metacogniție.

Decalajul dintre știința învățării și practica din clasă este una dintre principalele cauze ale rezultatelor slabe ale învățării și împiedică dezvoltarea socio-economică a regiunii. Este necesar să regândim pregătirea profesorilor, oferindu-le cunoștințele și abilitățile necesare pentru a aplica metode de predare eficiente. Este important să trecem la pedagogia bazată pe dovezi, bazată pe date științifice.

Recomandările experților includ: recunoașterea importanței științei cognitive în educație, tranziția către predarea bazată pe dovezi, îmbunătățirea pregătirii profesorilor și crearea de comunități profesionale pentru schimbul de experiență.

În loc să ne întrebăm de ce elevii nu învață, ar trebui să ne întrebăm de ce continuăm să predăm în moduri care nu funcționează. Este timpul ca experții în știința cognitivă să fie implicați în proiectarea și transformarea sistemelor educaționale.