Conceptul de „supraviețuire a celui mai adaptat” este adesea simplificat, fără a lua în considerare interconexiunile complexe din natură. De fapt, în lumea animală, nu doar cei mai puternici supraviețuiesc, ci și cei care știu să-și folosească semenii. Acest lucru duce la apariția diferitelor forme de parazitism și chiar a unei cruzimi sofisticate.

Ideile darwinismului social, apărute sub influența ideilor lui Charles Darwin, au condus la noțiuni greșite despre superioritatea unor rase asupra altora. Cu toate acestea, studiile moderne în domeniul ecologiei și biologiei arată că cooperarea și relațiile mutuale joacă un rol nu mai mic în evoluție decât concurența. Simbioza, când două specii beneficiază reciproc, este un fenomen obișnuit și poate determina supraviețuirea speciei.

Dar cruzimea în natură nu a dispărut. Relațiile parazitare, când un organism exploatează altul, provocând daune sau conducând la moarte, sunt omniprezente. Exemplele sunt deosebit de interesante în rândul păsărilor, unde se observă o ingeniozitate uimitoare în exploatarea altor specii.

Astfel, unele păsări practică parazitismul de cuibărit, depunându-și ouăle în cuiburile altor păsări. Puiul unui astfel de parazit, după eclozare, distruge adesea ouăle sau puii gazdelor pentru a obține mai multe resurse. De exemplu, puii de indicatori, folosind ciocul, își ucid frații și surorile adoptive. Cucul, la rândul său, împinge ouăle gazdelor din cuib. Unele păsări, de exemplu, femelele de grauri, distrug ouăle gazdelor dacă acestea încearcă să scape de oul depus.

De un interes deosebit este cooperarea reciproc avantajoasă dintre indicatori și oameni. Aceste păsări indică oamenilor locațiile stupilor de albine sălbatice, iar oamenii, la rândul lor, extrag mierea, lăsând păsărilor ceara și larvele.

Astfel, evoluția demonstrează atât strategii crude, cât și mutual avantajoase, subliniind complexitatea și diversitatea lumii naturale.