
În câteva cuvinte
Decizia administrației Trump de a îngheța fondurile USAID a lăsat sistemul sanitar fragil al Liberiei într-o situație critică, cu spitale fără medicamente esențiale pentru tratarea tuberculozei, HIV și malariei. Această măsură afectează 47% din finanțarea externă a sănătății țării, provoacă întreruperi în lanțurile de aprovizionare, crește riscul de corupție și duce la pierderi de vieți omenești și locuri de muncă, generând o criză umanitară iminentă.
«Mă numesc Mustapha Fumba, sunt liberian și, ca toți liberienii, cred că pot face lucrurile prin propriile mele mijloace. Știu că într-un fel sau altul voi putea să-mi vindec fiul». Așa se prezintă bărbatul, cu ochii luminați de mândrie și un ton prudent încrezător. El și soția sa Ruth se află la spitalul J. F. Kennedy din Monrovia, capitala Liberiei, din 11 martie, ziua în care și-au adus de urgență unicul fiu, în vârstă de doi ani. Când au ajuns, copilul avea un accident vascular cerebral. «Nu mișca un braț, nu deschidea ochii, nu putea să-și țină capul». La o săptămână după internare, a fost diagnosticat cu tuberculoză extrapulmonară.
«Spitalul rămăsese fără stocuri de medicamente pentru tuberculoză. A trebuit să așteptăm aproape două săptămâni», povestește Fumba pentru acest ziar.
Farmacia spitalului J. F. Kennedy ar fi trebuit să fie reaprovizionată de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) în februarie. Cu toate acestea, decizia guvernului Donald Trump de a îngheța fondurile agenției a făcut ca, la mijlocul lunii martie, rafturile farmaciei unității de boli infecțioase să fie practic goale, la fel ca și depozitul central al spitalului. Acest tip de medicamente sunt furnizate în Liberia în principal de Fondul Global încă din anii 2000, dar distribuția depinde exclusiv de USAID. Abia la sfârșitul lunii trecute, în absența ajutorului american, guvernul Liberiei a reușit să finanțeze temporar o reaprovizionare parțială care garantează acestui spital existența unei baze de medicamente vitale pentru aproximativ o lună. Măsura, foarte centralizată, nu a putut fi extinsă la toate structurile sanitare din țară, astfel încât multe centre nu au putut fi reaprovizionate.
Fiul lui Fumba a redeschis ochii de câteva zile. «Este singura îmbunătățire pe care o văd. Ochii lui deschiși», povestește tatăl său. Fumba crede că îmbunătățirea redusă și lentă a copilului se datorează faptului că tratamentul pentru tuberculoză a început târziu. Când fiul său a fost internat în spital, centrul nu numai că nu dispunea de medicamente, dar nu avea nici teste de diagnostic, așa că au început să-i dea antibiotice pentru o perioadă, în lipsa unor medicamente mai specifice pentru afecțiunea sa. Aproape două săptămâni mai târziu, spitalul a fost aprovizionat temporar, iar micuțul a fost diagnosticat și a început să fie tratat, dar nimeni nu garantează pentru cât timp va putea continua să primească medicamentele de care are nevoie.
Mustapha Fumba și soția sa, Ruth, la spitalul J. F. Kennedy din Monrovia (Liberia), unde este internat fiul lor, bolnav de tuberculoză.
Dezmembrarea USAID, care, potrivit anunțului ministrului de finanțe al țării, Augustine Ngafua, a însemnat înghețarea a 51 de milioane de dolari (46,11 milioane de euro) în subvenții, este o piatră de moară pentru sistemul sanitar din Liberia, deja fragil. «Acum câteva zile, Guvernul ne-a garantat o acoperire de poate o lună, furnizându-ne medicamentele care fuseseră blocate în depozitul central. Nu știm ce se va întâmpla după aceea, pentru că ceea ce ne-au dat era deja în țară, dar odată ce se termină, aici nu ne mai rămâne nimic», explică Emmanuel Tamba, directorul spitalului. «Statele Unite au spus că aprovizionarea va reîncepe, dar totul este încă oprit», continuă acest medic. Și adaugă: «Fiicele mele locuiesc toate în Statele Unite. Și eu am locuit acolo mulți ani. Iubesc Statele Unite, nu mă așteptam la o asemenea lovitură de la un aliat istoric».
Când a fost proiectat în 1961 spitalul J. F. Kennedy, proiectul a primit 18 milioane de dolari de la Statele Unite, între împrumuturi și subvenții, și o contribuție de un milion de la administrația liberiană. Încă astăzi este considerat de localnici spitalul de referință al țării, precum și un simbol al parteneriatului dintre Statele Unite și Liberia în materie de sănătate.
Dependența externă
USAID a investit peste 3 miliarde de dolari (2,7 miliarde de euro) în programe umanitare, de dezvoltare și sanitare în Liberia, după cum a reamintit Ambulai Johnson, fondator și director al Center for Advancing Health Systems Innovations, într-un articol pentru ziarul local Frontpage Africa. În total, potrivit lui Johnson, Liberia depinde de finanțarea externă pentru a acoperi 47% din cheltuielile sale sanitare, în principal de Statele Unite, care era, până la decizia lui Trump, cel mai mare donator bilateral al țării. «Fără aceste fonduri», adaugă Johnson, «spitalele se vor închide, lanțurile de aprovizionare vor fi întrerupte și programele care salvează vieți vor înceta».
Tamba detaliază care vor fi consecințele: «Dacă sistemul de aprovizionare USAID nu se reia, va exista un vârf de cazuri de HIV aici în oraș, malarie în zonele rurale, tuberculoză în toată țara și multe decese evitabile».
Dintre cele 26 de țări cele mai sărace din lume, Centrul pentru Dezvoltare Globală (CGD) a identificat opt în care mai mult de o cincime din asistență provine de la agenția americană și care, prin urmare, vor suferi cele mai dure efecte. Liberia, unde sănătatea de bază este sectorul cel mai dependent de USAID, face parte din acest grup împreună cu:
- Sudanul de Sud
- Somalia
- Republica Democrată Congo
- Afganistan
- Sudan
- Uganda
- Etiopia
Nu știm ce se va întâmpla după aceea, pentru că ceea ce ne-au dat [medicamente] era deja în țară, dar odată ce se acabe, aici nu ne mai rămâne nimic
Emmanuel Tamba, directorul spitalului J. F. Kennedy, din Monrovia (Liberia)
În zonele rurale ale țării, care constituie o mare parte a teritoriului liberian și în care sistemul și asistența sanitară erau deja slabe, situația este deja la limită. Jesse Cole, directorul DELTA, un ONG liberian care se ocupă de drepturile omului, crede că «efectul se resimte treptat în toată țara, deoarece marile spitale din zonele rurale au început să trimită pacienți la J. F. Kennedy din Monrovia». «Am asistat deja la decese. Aprovizionarea parțială a spitalului de referință al țării este un grăunte de nisip în mare. Dacă Guvernul nu dezvoltă o strategie pentru a compensa întreruperea bruscă a proiectelor USAID, efectul pe care acest lucru îl va avea asupra țării va fi tragic», explică Cole.
În ultimii 10 ani, programul USAID Global Health Supply Chain (Ghsc) a supravegheat, în plus, distribuția de medicamente în Liberia și a încercat să reducă problema endemică a furtului de material sanitar și revânzarea acestuia, în special în faza de aprovizionare, atât în capitală, cât și în alte părți ale țării. Cu toate acestea, potrivit unei investigații publicate anul trecut, aproape 90% dintre farmaciile locale vindeau medicamente donate de parteneri internaționali, medicamente care în schimb ar fi trebuit distribuite gratuit în spitale și clinici.
Cole crede că corupția locală, care de obicei rămâne nepedepsită din cauza unui sistem judiciar la fel de slab și corupt, este un mare dușman al sistemului sanitar din Liberia și că a subminat ani de zile eficacitatea proiectelor finanțate de Statele Unite și alți donatori. «Fără acea supraveghere furnizată și finanțată de USAID, corupția va exploda și, ca întotdeauna, cei mai săraci vor plăti consecințele. Odată cu întreruperea bruscă a ajutorului USAID, cetățenii mor din cauza unor boli ușoare, iar familiile plătesc deja un preț suplimentar pentru îngrijirea medicală din cauza unui sistem corupt care acum nu are niciun control», regretă el.
Dezmembrarea USAID va avea, de asemenea, un impact asupra ratei șomajului. «Aproximativ 10.000 de persoane care lucrau în ONG-uri sprijinite direct sau indirect de agenție au fost concediate, iar acest lucru are, de asemenea, un impact semnificativ asupra familiilor și veniturilor lor. Și, deoarece le afectează veniturile, are un impact și asupra economiei generale, deoarece acei angajați vor avea o putere de cumpărare mai mică», explică Cole.
Între timp, Fumba și soția sa vor continua să petreacă nopțile în spital. Ca întotdeauna, ea va dormi cu fiul ei, el pe banca de afară și, alături de ei, alți părinți și mame, cu speranța că criza nu se va transforma într-un dezastru.