Madridul arde, dar nu de pasiune sau revoluție, ci de căldură intensă. Autorul articolului se întreabă: oare temperatura ridicată nu este doar o consecință, ci un obiectiv conștient al autorităților? Pare că cineva într-un birou răcoros a decis să aprindă „focul în foc” pentru ca Madridul să ardă definitiv.

În acest moment, mii de șlapi turistice se topesc pe betonul încins al Pieței Puerta del Sol. Consiliul municipal, încercând să ușureze cumva situația, a decis să instaleze umbrele de culoarea fildeșului, în valoare de 1,5 milioane de euro. Un milion și jumătate de euro pentru o umbră detașabilă.

Autorul reamintește că există umbre gratuite și permanente – copacii. Dar, se pare, acestea nu se încadrează în modelul actual al orașului. La Madrid, chiar și schimbările climatice reușesc să fie monetizate. În loc de parcuri, locuitorii orașului sunt îndrumați către adăposturile climatice, unde pot cheltui bani – în baruri sau centre comerciale. În aceste zile, poliția a dat din nou afară oamenii din parcul Retiro, deși acesta este singurul spațiu deschis din Madrid, unde temperatura poate fi cu 1,5-2 grade mai scăzută.

Situația nu este mai bună nici subteran. Pe linia 5 a metroului, pasagerii, nevoiți să o folosească din cauza reparațiilor de pe linia 6, concurează pentru a vedea cine va leșina primul. Autorul a fost la un pas de a cădea victimă acestei curse, dar a fost depășit de o femeie în vârstă, care s-a simțit rău și a căzut pe șine. Păcat.

Cel mai deranjant este că în toate acestea există ceva ritualic. Nu este doar incompetență. Este ceva mai profund, simbolic. De parcă consiliul municipal s-ar fi transformat într-un preoție zoroastriană, menită să mențină focul veșnic al Madridului. Nu din devotament, ci prin contract.

Autorul nu înțelege scopul a ceea ce se întâmplă. Nu știe, este un antrenament sau o purificare. Autorul, pentru orice eventualitate, a traversat Madridul noaptea, sărind peste un foc de San Juan imaginar. A cerut noroc și un contract de un milion și jumătate de euro.