În câteva cuvinte
În ciuda amenințărilor și a riscurilor generate de războiul cu Rusia, exporturile ucrainene prin Marea Neagră dau semne de revenire, deși se confruntă cu dificultăți precum costurile ridicate ale asigurărilor și teama de atacuri. Coridorul maritim ucrainean rămâne vital pentru economia țării, iar eforturile de menținere a fluxului comercial continuă.
Ora patru după-amiaza în estuarul Pivdene
Ora patru după-amiaza în estuarul Pivdene, pe coasta sudică a Ucrainei. Un zumzet însoțește un nor imens de praf deasupra navei de transport Gloria M. Lanțul de transport funcționează bine la unul dintre debarcaderele terminalului gestionat de gigantul TIS (TransInvestService), în cel mai mare port al țării, situat în localitatea cu același nume ca și estuarul. Docarii pregătesc aproape nava de marfă pentru a începe călătoria. Destinația: navigație la o aruncătură de băț de coastele Bulgariei și României, prin Marea Neagră, cu direcția Bosfor și de acolo, spre Mediterană. Este așa-numitul coridor ucrainean, cel pe care forța navală a țării a reușit să-l asigure la sfârșitul anului 2023, după ce a pus pe fugă flota rusă. Funcționează, este un succes militar, dar mai are de parcurs un drum lung. Chiar și cu o creștere notabilă, exporturile nu ating nivelurile de dinainte de război. Porturile din Odesa funcționează la 70%-80% din capacitatea lor. În alte zone din regiune, activitatea este încă mult sub cea din 2021. Motivul: teama de atacurile armatei ruse. Pe 11 martie, patru marinari sirieni au murit la bordul navei lor în portul Odesa, din cauza impactului unei rachete. Două săptămâni mai târziu, Ucraina și Rusia, cu medierea Statelor Unite, au încheiat un acord de încetare a focului pe mare, fără a se cunoaște cu exactitate condițiile sau durata. Există bombardamente asupra regiunii, deși la niveluri inferioare celor de acum câteva luni. Kievul, cu toate acestea, continuă să acuze Moscova că atacă teritoriul ucrainean din apele Mării Negre.
«Ne așteptam să vedem un text scris»
«Ne așteptam să vedem un text scris», afirmă Yurii Vaskov, fost ministru al Infrastructurii (2021-2024), despre încetarea ostilităților. În vârstă de 45 de ani și originar din Odesa, Vaskov era la conducerea acestui departament atât la începutul ofensivei rusești, cât și când s-a semnat pactul cu Moscova pentru a relua tranzitul cerealelor, în vara anului 2022. «După acel acord», spune el, «am ajuns să exportăm 30 de miliarde de tone într-un an». Dar Moscova s-a retras un an mai târziu. Până atunci funcționa deja ruta alternativă a Dunării, prin porturile Izmail și Reni, deși capacitatea sa de încărcare este mai mică, precum și adâncimea apelor. Restul exporturilor plecau cu trenul sau pe șosea spre vest.
«A fost inițiativa Guvernului să înceapă să lucreze la propriul nostru coridor», continuă Vaskov. În doar câteva luni, ruta funcționa prin porturile Pivdene, Cernomorsk și orașul Odesa, toate trei în sudul țării — înainte de ocupație, Ucraina avea 18 porturi, majoritatea sub controlul Moscovei astăzi. Și asta, își amintește fostul ministru, în ciuda sutelor de atacuri împotriva zonei comise de Rusia. «Agricultorilor le-a fost foarte greu să supraviețuiască», continuă Vaskov.
Aleksei Myaskovskii, în vârstă de 49 de ani, este șeful portului din orașul Odesa. El își amintește că începutul ostilităților lansate de armata rusă a lăsat 63 de nave blocate. «A fost o situație foarte dificilă», afirmă el. Și pe plan personal. Este tată de familie și socrii săi locuiau lângă debarcader. De atunci, s-au întâmplat multe. «Acum lucrăm la 70% până la 80% din capacitate», continuă el. Pot muta în jur de 28.000 de tone pe an. În 2024, o mie de nave de marfă au acostat în portul său pentru a face să circule 21.000 de tone. «Este foarte important, critic, să se ajungă la o încetare a focului», subliniază Myaskovskii.
Distrugeri în urma unui atac rusesc cu drone în Odesa, pe 21 martie. Ukrinform/NurPhoto via Getty Images (NurPhoto via Getty Images) Acest responsabil recunoaște că au trecut câteva săptămâni fără atacuri; că forța navală îi protejează de rachete și drone, pe care le pot intercepta din ape chiar și prin sistemele de apărare antiaeriană Patriot, dar că există întotdeauna riscul ca fragmente să cadă. «Oamenilor le este frică atunci când merg să lucreze în port», relatează Myaskovskii.
Pentru armata rusă, fâșia de coastă ucraineană este la o aruncătură de băț. Puțin peste 100 de kilometri separă Pivdene de teritoriul peninsulei Crimeea, anexată ilegal de Rusia. Acest lucru afectează comerțul. Teama are un autor, Rusia, dar multe victime. Există teamă în rândul cetățenilor unui oraș ca Odesa (un milion de locuitori înainte de război) care suferă în fiecare săptămână sosirea de drone cu destinația infrastructurilor portuare — trei persoane au fost rănite miercurea trecută de un atac al acestor aparate—; există, de asemenea, teamă printre angajații porturilor, deoarece lucrează într-un loc care este obiectiv militar; precum și există reținere printre cumpărători și vânzători din cauza lipsei de securitate.
Și această neîncredere a dus la creșterea prețurilor asigurărilor de transport. «Siguranța este principala problemă», afirmă Arthur Nitsevich, avocat specializat în Drept Maritim. «Suntem, de asemenea, prizonierii pieței», continuă el. Născut în Odesa în urmă cu 53 de ani, Nitsevich explică faptul că, din cauza situației de risc ridicat din zonă, navele necesită o asigurare de război pentru a opera. În prezent, Guvernul ucrainean oferă una, pe lângă alte entități internaționale. Astfel, se poate ajunge la porturile din Odesa, dar cu o creștere a costului pe tonă de aproximativ 1,5%.
«Mulți comercianți îmi spun că nu sunt competitivi», continuă Nitsevich, «dar oamenii continuă să lucreze». Există, de asemenea, nave de marfă care privesc în altă parte și navighează fără aceste asigurări, în special din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord. «Țări precum Spania, Grecia sau Regatul Unit», adaugă el, «nu își pot permite să intre fără a fi asigurate».
Ruta ucraineană prin Marea Neagră prosperă, cu cerealele ca principal produs de vânzare și crescând în minereu de fier, în ciuda faptului că centura estică a metalului a căzut în mare măsură sub control rusesc. Conform datelor autorității portuare, exporturile maritime au crescut anul trecut cu 57%, de la 62 de milioane de tone la 97,2 milioane. În 2021, această poziție comercială se ridica la 157,3 milioane.
Transportul merge, dar șchiop. Din cauza apropierii de linia frontului, portul Mikolaiv, care concentra 25% din exporturile portuare înainte de marea ofensivă, rămâne închis. Nu se poate garanta ieșirea de la râul Bug până la Marea Neagră. La aproximativ 50 de metri de debarcaderul unde așteaptă nava de transport Gloria M., în estuarul Pivdene, sosește printr-o cale ferată un transport de cereale de la compania agricolă Nibulon, cu sediul tocmai în Mikolaiv. Este calea alternativă pe care au ales-o pentru a salva blocada. Terminalul TIS are o capacitate de a stoca cinci milioane de tone în 25 de debarcadere. Un monstru printre operatori. Muta 400.000 de tone pe lună, o cifră ușor mai mică decât cea din perioada de dinainte de război. Philipp Grushko, în vârstă de 41 de ani și membru al consiliului de administrație al companiei, spune că este un mesaj care trebuie transmis lumii, că ei continuă să facă același lucru ca înainte. «În ciuda faptului că nu există încetare a focului», spune el, «noi lucrăm». Merge puțin mai departe: susține că încetarea atacurilor ar fi benefică, că imediat, în două sau trei luni, s-ar transfera la prețurile asigurărilor și logisticii; ar fi bine pentru agricultori, cumpărători și vânzători, dar că Rusia are mai mult nevoie de acea încetare a focului pentru a-și relansa exporturile din portul Novorosiisk, în Krasnodar, de cealaltă parte a strâmtorii Kerci.
