Marți se împlinesc șase luni de la inundațiile DANA

Marți se împlinesc șase luni de la inundațiile DANA din 29 octombrie, care au cauzat 227 de morți și un dispărut, au afectat 300.000 de persoane din 78 de municipalități din provincia Valencia și au provocat daune de peste 17 miliarde de euro. În acest timp, Guvernul a deblocat 5.064 de milioane din cele 16.000 de milioane mobilizate, conform cifrelor actualizate la 27 aprilie publicate pe site-ul La Moncloa. Din această sumă, 2.775 de milioane corespund Consorțiului de Compensare a Asigurărilor gestionat de Ministerul Economiei și 1.745 de milioane fondului pentru reconstrucția infrastructurilor municipale. Din cele 416.915 cereri înregistrate până în prezent de Guvern, 278.823 au fost finalizate. La rândul său, Generalitat a mobilizat peste 1.000 de milioane de euro, dintre care a plătit deja aproape jumătate. În acest an, a prevăzut un buget de 2.364 de milioane pentru DANA. Consell nu oferă un site web care să reunească datele actualizate ale diferitelor ajutoare și ale cererilor înregistrate. Recuperarea continuă la șase luni de la catastrofă. Șase persoane afectate direct relatează experiențele lor la împlinirea a jumătate de an de la inundații.

Dolores Ruiz, mama curaj care cere dreptate

Când Dolores Ruiz este întrebată despre ajutoarele pe care le-a primit, această septuagenară de origine jienense arată dezinteres. Ceea ce a contat cel mai mult în viața ei nu mai există: soțul și doi fii. Inundația i-a luat în trecere prin Chiva (Valencia, 17.245 de locuitori), la începutul râului Poyo, declanșatorul tragediei. După mai bine de o oră agățați de o fereastră, apele le-au înghițit rudele. Inundația a consumat și cei trei câini. Dolores a fost martoră la scenă. Victima nu avea asigurată acea locuință ridicată pe un teren rustic din Chiva, unde locuiește din 2002. Și astăzi nu are încredere că Administrația o va compensa. «Nu știu la cât se ridică daunele. Aveam multe lucruri de valoare în casă. Erau calculatoarele fiului meu cel mare. Mi-au golit totul, au luat totul», relatează ea emoționată.

Pierderea soțului și a doi fii a fost o stare de transă din care Dolores nu și-a revenit. Și, în fiecare moment, amenință că va plânge. Primește terapie psihologică. Merge la tratament cu un alt fiu care a supraviețuit. Pentru a rămâne activă, s-a hotărât să dedice timpul care i-a mai rămas din viață «să ceară dreptate acolo unde este nevoie». Și asta, susține ea, presupune indicarea «persoanelor care nu au dat avertismentul». Se referă astfel la liderii Generalitat care nu au trimis alerta înainte la telefoane pentru a preveni amploarea catastrofei. Familia ei a murit cu două ore înainte ca mesajul masiv să se strecoare în telefoane la 20.11.

Ceea ce această victimă, care a primit 6.000 de euro de la Generalitat, suportă cel mai greu este că niciun lider al Guvernului lui Carlos Mazón nu a contactat-o. Regretă afirmația șefului Consell că vorbește periodic cu victimele. Și asigură că singura autoritate care a vizitat-o în șase luni acasă a fost delegatul Guvernului în Comunitatea Valenciană, Pilar Bernabé. Primarul din Chiva, Ernesto Navarro, a sunat-o și el de două ori. «Voi cere dreptate peste tot, unde este nevoie. Ceea ce ne-au făcut nu are nume». Dolores va participa luni la a șaptea demonstrație din Valencia împotriva lui Mazón. «Vreau să lupt pentru ceea ce mi-au luat», proclamă printre lacrimi.

Ramón Farinós, așteptarea tensionată a bărbatului care și-a pierdut tatăl

«Locuiesc cu ferestrele sparte, cu abia mobilă. Cei doi copii ai mei au îndurat frigul iarna». După ce inundația a secerat viața tatălui său, de 76 de ani, în Sedaví, Ramón Farinós se confruntă zilnic cu un alt coșmar sfâșietor: birocrația. Încă nu a încasat de la consorțiul de asigurări cele peste 60.000 de euro care ar putea amortiza ―niciodată despăgubi― amprenta pe care DANA a lăsat-o în casa sa din Alfafar, unde ploaia torențială a curmat 15 vieți. Această victimă a încercat să comunice neîncetat cu asigurătorul. E-mailuri, WhatsApp, apeluri. Și un fiasco total. Deși i-au evaluat pagubele în noiembrie, nu știe când vor sosi fondurile pentru a-și repara casa. Cazul său face parte din cele 22% dintre victime (54.415 vecini) care încă nu au încasat de la consorțiu. Ministerul Economiei a deblocat deja 2.756 de milioane pentru a plăti 191.771 de ajutoare destinate acestei rubrici, potrivit surselor guvernamentale.

Până când vor sosi banii, Ramón, angajat al unei fabrici de componente Ford, de 47 de ani, refuză cu încăpățânare să ceară un împrumut pentru a-și renova casa. «Îmi spun [la asigurări] că sunt o victimă în plus», spune el, după ce a recunoscut că a încasat de la Generalitat un ajutor de 6.000 de euro. Și că a împărțit cu sora și mama sa 70.000 pe care i-a primit pentru decesul tatălui său, care a murit când încerca să-și scoată mașina dintr-un garaj din Sedaví. Corpul său a fost salvat la trei zile după inundație de Unitatea Militară de Urgențe (UME) împreună cu ochelari, un ceas și cheile vehiculului care l-au condus la sfârșit.

În ciuda șocului, Ramón nu a avut nevoie până acum de asistență psihologică. Mama sa, care l-a așteptat pe soț în timp ce cobora în parcarea care s-a transformat într-o capcană pentru șobolani, merge la specialist. În puțul întunericului, Ramón a văzut și o licărire. Compania sa s-a implicat în totalitate. «M-au ajutat moral și financiar». Și are încredere și în investigația judecătoarei Nuria Ruiz Tobarra. «Magistrata este foarte umană, implicată. Cred că, până la urmă, se va sătura. Nu știu cum rezistă această femeie. Nu merită un post, ci un sat», laudă el.

Rafael Ramos, președintele părinților și mamelor de elevi

Rafael Ramos Martínez, de 54 de ani, este economist și președinte al Interampa, federația asociațiilor de părinți și mame de elevi din Paiporta. «Din păcate, situația evoluează foarte lent», expune el fără ocolișuri când vorbește despre revenirea la normalitate a centrelor școlare din municipiu. Există două centre ―unul a rămas ruinat și altul avea nevoie de reparații minore la parter― ai căror elevi nu s-au putut întoarce încă și sunt răspândiți în Valencia și Alaquàs. Neglijența Administrațiilor explică, în opinia lui Ramos, că școala Rosa Serrano, care avea nevoie doar de înlocuirea pardoselii și de alte câteva detalii, se va deschide pe 29, la șase luni de la catastrofă.

El apreciază că militarii au lucrat în primele momente noapte și zi la curățarea școlilor, dar subliniază că au trebuit să umple orașul de afișe și să facă zgomot pentru ca Administrația să le acorde atenție și să accelereze o redeschidere în condiții bune. «Copiii nu au suportat bine. În primele săptămâni nu puteau nici măcar să iasă pe stradă și era de înnebunit. Când am reușit să-i facem pe mulți dintre ei să se întoarcă a fost emoționant: s-a făcut o petrecere în prima zi, cu un culoar făcut de părinți, profesori, militari… și a fost frumos să vedem cum se întorc», își amintește el.

DANA a avut un impact negativ asupra minorilor și adulților. «Există minori care au văzut decedați, alții care au pierdut rude și astfel de situații sunt dificil de gestionat, oricât de mult ai pregăti personalul didactic. Este nevoie de specialiști și de o muncă de fond pentru acei copii și fete mai afectați», expune Ramos. «Acum lucrăm la organizarea taberelor de vară care să unească timpul liber (tiroliană, tir cu arcul etc.) cu o muncă psihologică», adaugă el. Ramos recunoaște că moralul este încă scăzut: «Există o mulțime de nevoi care rămân neacoperite și mai sunt multe de făcut». Locuiește într-o clădire a cărei curte nu are ușă de intrare, deoarece este dificil să găsești o companie de lăcătușerie metalică disponibilă. «Nesiguranța că orice persoană poate urca până la ușa casei mele cu totală impunitate mă face să simt că lumea se prăbușește peste mine», descrie el. Liftul său nu va mai funcționa cu noroc până în septembrie, «deși există comunități de vecini care nu vor dispune de el până în 2026».

Ramos sugerează, de asemenea, acoperirea cu prelate a acelor spații joase care sunt încă cu noroi, deoarece continuarea să le vedem «ne afectează pe toți psihologic».

Florencia Miretti, proprietara unei papetării

«Oamenii au nevoie să vorbească, să povestească… și, în cele din urmă, noi comercianții, după tejghea, ascultăm. Și întâlnești de toate: persoane care sunt încă foarte deprimate, cu depresie sau coșmaruri; alții care îți spun ‘uite, suntem bine, toți am pierdut ceva în această tragedie, dar suntem bine’», explică María Florencia Miretti, de 32 de ani, argentiniană stabilită în Spania de un deceniu și proprietara Passarella, un magazin de obiecte de papetărie și de cadou situat în Paiporta. Pe Florencia, căsătorită și cu copii, membră a Asociației Comercianților din Paiporta (Acopa), inundația a prins-o în Argentina. «Pe 30 octombrie voiam să mă întorc acasă, deoarece cei trei copii ai mei, soțul meu și restul familiei erau aici, dar era foarte scump și soțul meu îmi repeta ‘nu poți face nimic, mai bine economisim banii unui nou bilet, că vom avea nevoie’. Comunicam cu ei și vedeam că nu au apă, că lumina vine și pleacă și că trebuie să coboare în fiecare zi să caute alimente. Iar părinții și sora mea, care locuiau în Picanya, au pierdut casa și comerțul, de asemenea. Acasă eram șapte persoane», povestește ea.

Când s-a întors, a văzut că magazinul ei avea vitrinele sparte, dar era curat datorită muncii rudelor și a 15 voluntari. Mai rămânea doar puțin noroi și semnul pe perete al nivelului atins de apă, 1,80 metri. A doua zi s-a pus pe treabă cu proprietarii localului, asigurările, experții și recunoaște că «nu a avut mari probleme», poate doar o pauză din cauza saturației experților. În decembrie au început lucrările la magazinul ei, a redeschis pe 11 martie și magazinul ei arată ca și cum dezastrul nu l-ar fi devastat. «Niciodată nu m-am gândit să nu mai deschid, dar îmi era teamă că nu va funcționa. Și a mers foarte bine, oamenii au răspuns mult. Mai ales oameni din Paiporta, dar și din Torrent, din Godella, din Valencia oraș. «Nu doar că îmi scriu pe rețelele sociale, ci se întâlnesc cu mine și vin să cumpere. Îi vedeam și îi întrebam de ce au nevoie și îmi răspundeau ‘nimic, dar vreau să iau ceva’. Și asta dă multă putere și multă dorință».

Lorena Silvent, primarul Catarroja, din PSPV-PSOE

Primul lucru pe care îl spune Lorena Silvent despre cele șase luni de la inundații este că «mai este mult de lucru». «Am recuperat drumurile publice, dar spațiile de socializare publice și private nu sunt așa cum ar trebui să fie. Multe sunt închise. Încă mai sunt elevi de primire, în afara municipiului, nu există material de semnalizare, de containere la suprafață, multe lifturi încă nu funcționează. În ciuda eforturilor pe care le depunem cu sectorul lifturilor și cu Generalitat pentru a prioritiza această problemă, mai ales în cazul celor mai vulnerabili, nu este suficient. Prin urmare, ziua de zi nu este normală», povestește primarul socialist din Catarroja, una dintre cele mai afectate populații de inundații pe unde trece râul Poyo.

«Cetățenii ne dau o lecție și vor soluții și înțelegere, nu zgomot politic, să privească viitorul cu speranță; suntem o putere, trăim în lumea întâi. Toată lumea vrea să întoarcă pagina», explică despre confruntarea dintre Generalitat și Guvern. Ambele Administrații fac tot ce pot, cu persoane foarte pregătite și experte, dar adesea nu este informația care ajunge la cetățeni. Se transmite senzația că instituțiile nu sunt la înălțime, când fără ele nu ne-am putea recupera. Ar fi recomandabil un pact de stat asupra situațiilor catastrofale, asupra infrastructurilor hidraulice pentru a ieși întăriți». Este în favoarea plății cât mai rapid posibil a ajutoarelor și fiscalizării lor ulterioare pentru a accelera recuperarea și a îmbunătăți situația imediată a oamenilor. În ultimele două luni, procedura s-a îmbunătățit substanțial. Acum, Silvent susține că majoritatea ajutoarelor ajung, deși există cazuri punctuale de persoane care nu aveau asigurare sau au contractat subasigurări. Îi preocupă în special locuințele cu probleme structurale. «Este foarte greu, dar mă simt puternică dacă pot fi utilă și pot ajuta vecinii mei», spune ea în planul cel mai personal.

José Javier Sanchis, primarul Algemesí, din PP

«Au fost luni foarte grele, cu multă uzură mentală și fizică. Suntem încă foarte încărcați și saturați pe interior, cu birocrația internă, administrativ este foarte complicat», subliniază José Javier Sanchis, din PP, primarul Algemesí, a treia populație cu cele mai deteriorate instalații municipale de inundații (după Paiporta și Catarroja), în acest caz, din cauza revărsării râului Magro. «S-a îmbunătățit mult scenariul populațiilor, ținând cont că au trecut trei luni de când am putut îndepărta tot noroiul. Oamenii își recapătă viața socială, obiceiurile, se sărbătoresc fallas, terasele se umplu din nou. Dar există și persoane care încă nu au încasat de la Consorțiul de Asigurări, cartiere precum Raval într-o situație foarte complicată și, în general, comercianții sunt cei care se află într-o situație mai dramatică», punctează el.

Susține că o «foarte bună veste», cum ar fi fondul de 1.745 de milioane de euro destinate de Guvern pentru reconstrucția infrastructurilor municipale, dintre care au fost încasate (1.447) în arhivele Consistoriilor, este denaturată în momentul în care nu este însoțită de un «mecanism agil pentru a le cheltui». Primăria nu are resurse, nici personal pentru a procesa și justifica în timpul prevăzut cheltuiala celor 127 de milioane alocate unui municipiu al cărui buget anual pentru acest an se ridică la 23,8 milioane, subliniază primarul. «Avem nevoie să se activeze un mecanism extraordinar de urgență pentru a scurta procesele administrative de contractare, la fel ca în pandemie», explică Sanchis. Asigură că această problemă, pe care vicepreședinția pentru reconstrucția Generalitat intenționează să o atenueze cu cesiunea de funcționari autonomi, afectează Primăriile de diferite orientări politice.

În acest sens, primarul insistă asupra importanței de a acționa cu promptitudine în cartierul Raval, cel mai afectat, care a rămas fără instalații sportive, cu parcul distrus, școala și școala în ruine, fără servicii publice... Asumă cu normalitate că cetățenii simt problemele lor ca fiind cele mai presante și importante, dar o Primărie trebuie să prioritizeze, de exemplu, recuperarea centrului de zi pentru bolnavii de Alzheimer sau serviciul public în general. În acest sens, revendică rolul «fundamental» jucat de consilii, «umbrelă a tuturor», și de funcționarii municipali pentru a ajuta cetățenii.