În Spania, a încetat din viață Suso Díaz, sindicalist și tatăl vicepreședintei țării, Yolanda Díaz. Omul care și-a dedicat întreaga viață luptei pentru drepturile muncitorilor, a lăsat în urmă nu doar o amprentă puternică în istoria mișcării sindicale, ci și amintiri calde despre el ca persoană.

Suso Díaz s-a născut în 1944 în orașul Ferrol, unde tatăl său lucra la un șantier naval. De tânăr, a fost influențat de ideile socialismului și și-a dedicat viața luptei pentru drepturile muncitorilor. A fost un participant activ la mișcarea sindicală, luptând pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și creșterea salariilor.

Una dintre cele mai strălucitoare pagini din biografia sa a fost data tragică de 10 martie 1972, când poliția a deschis focul asupra muncitorilor în grevă, rezultând decese. Suso Díaz a fost unul dintre cei care au organizat greva și au apărat interesele muncitorilor. El și-a amintit cum, în acele vremuri dificile, activiștii sindicali s-au ajutat reciproc, indiferent de vederile politice, sprijinind deținuții și familiile lor.

După ce fiica sa, Yolanda Díaz, a avut o carieră de succes, mai întâi în Parlament, apoi a devenit vicepreședinte, Suso a devenit cunoscut drept „tatăl Yolandei Díaz”. Era mândru de succesele fiicei sale, dar a subliniat întotdeauna că cel mai important pentru el este să rămână fidel principiilor sale și să ajute oamenii.

Suso Díaz era o persoană cu vederi largi, iubea muzica clasică, jazz-ul și literatura. El i-a trimis cărți nepoatei sale Carmela, încercând să-i insufle dragostea pentru cunoștințe și limba maternă.

Suso Díaz a murit în urma unei boli prelungite, dar cauza sa trăiește în fiica sa și în inimile celor care l-au cunoscut și au luptat alături de el.