Un fotojurnalist din Gaza: «Sunt epuizat, dar nu am încetat să fac fotografii nici măcar o zi»

În nordul Gaza, zilele sinistre se succed și se aseamănă, ca un film de groază în buclă, în timp ce camera lui Mahmud surprinde fără încetare instantaneele tragediei: cadavrele dezmembrate, privirea înspăimântată a copiilor, despărțirile, pașii obosiți și fără țintă ai persoanelor strămutate, casele în ruine. Acest fotojurnalist lucrează de un an și jumătate fără o zi de odihnă și fără a înceta să transmită imagini. Probabil, cititorul a văzut unele dintre fotografiile sale în aceste luni, dar pentru siguranță, nu își dă numele real în acest interviu și nici detalii despre unde își publică lucrările. «Mă trezesc în fiecare dimineață și încă nu pot crede ceea ce văd în jurul meu. Uneori stau jos un timp, privind în tăcere distrugerea cartierului meu și mă simt copleșit și profund deprimat», spune el acestui ziar. Interviul are loc prin mesaje WhatsApp intercalate cu fotografii, mici videoclipuri și unele note vocale scurte. Mahmud este un bărbat de treizeci și ceva de ani care a vrut întotdeauna să fie fotograf și colaborează cu mass-media de mai bine de un deceniu, dar acest război l-a făcut să fie solicitat zilnic. O mare parte dintre angajații mass-media pentru care lucra în mod regulat au părăsit Gaza înainte ca punctul de trecere a frontierei Rafah, în sud, să fie închis, în urmă cu aproape un an, dar numele său nu se afla pe nicio listă de persoane cu permisiune de ieșire și, în plus, nu voia nici să-și abandoneze mama și frații. «Sunt epuizat. Fizic și psihic. Am fost deprimat, m-am enervat, dar nu am încetat să fac fotografii nici măcar o zi din octombrie 2023, deși au existat situații în care a fost foarte dificil să continui să lucrez», explică el. Am fost deprimat, m-am enervat, dar nu am încetat să fac fotografii nici măcar o zi din octombrie 2023.

Mesajele sale ajung când are conexiune, de obicei foarte devreme, înainte de a începe să lucreze, și târziu, când se întoarce acasă. Mahmud este singur și locuiește cu mama sa, patru frați și familia unuia dintre ei. S-au întors în Yabalia, în nord, la sfârșitul lunii ianuarie, după intrarea în vigoare a încetării focului și după ce au petrecut un an strămutați în cinci locuri diferite din sudul Fâșiei. Și-au găsit casa distrusă și carbonizată de bombe, dar au curățat-o și au încercat să recupereze o calitate minimă a vieții. «Dorm într-o cameră care nu are pereți, nici uși, nici ferestre, doar niște prelate care o izolează ușor de exterior și ne protejează de vânt și ploaie. Dar este totuși mai bine decât un cort», consideră el.

Imagine exterioară și interioară a casei lui Mahmud (nume fictiv) în Yabalia, în nordul Gaza, într-o imagine cedată.

Nopțile sunt lungi și adulții petrec multe ore treji, din cauza zgomotului bombardamentelor din apropiere și a fricii. Mahmud se trezește obosit, dar își începe ziua la răsărit mergând într-un loc unde încarcă bateriile telefonului, laptopului și camerei foto datorită energiei solare. Doar jurnaliști Actul cel mai simplu al vieții de zi cu zi este teribil de complicat în Gaza, dar Mahmud explică, ușurat, că mai au încă doi saci de făină pe care au putut să-i cumpere înainte de încheierea armistițiului, la 18 martie. «Mănânc pâine făcută de mama mea», spune el. Toate brutăriile din Gaza au trebuit să se închidă în urmă cu câteva săptămâni din cauza lipsei de făină și combustibil, deoarece în Fâșie nu intră niciun fel de ajutor umanitar de la 2 martie. Acest fotograf detaliază, de asemenea, că el și frații săi au petrecut mult timp reparând baia și că a reușit să cumpere un rezervor de apă pentru toaleta familiei sale. În fiecare dimineață reușește să aibă senzația de a face un duș intrând în cadă și folosind o găleată cu apă. Ascultându-se, admite că condițiile sale de viață «dau frică». «Totul a devenit teribil de primitiv. Mâncarea este din nou deficitară, apa este în stare proastă, iar lucrul fără electricitate și cu o conexiune slabă la internet este epuizant... Toate acestea ne pun la încercare în fiecare zi, ne schimbă felul de a fi și ne acresc caracterul. Acesta nu este un război convențional», repetă el.

Întrebările, îndoielile și angoasa sa au crescut de zile întregi, mai ales de când Israelul a declarat încheierea încetării focului și mai mulți colegi au murit în atacuri israeliene, care, potrivit lui Mahmud, au fost clar îndreptate împotriva lor. «Îi cunoșteam pe toți. Lucrez de ani de zile în această profesie și între colegi ne apreciem, chiar dacă avem idei politice diferite», admite el, trist. Potrivit Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, cel puțin 175 de reporteri gazați și-au pierdut viața violent de la începutul lunii octombrie 2023. Potrivit autorităților din Fâșie, unde guvernează de facto mișcarea islamistă Hamas, numărul depășește 200. De un an și jumătate, peste 51.000 de gazați, majoritatea femei și copii, și-au pierdut viața în acest război, potrivit calculelor autorităților locale, reluate de ONU. «Armata israeliană își justifică crimele împotriva noastră, încercând să facă lumea să ne vadă ca activiști, ca parte a conflictului. Dar nu este adevărat, suntem doar jurnaliști», este de părere Mahmud.

Povara tristeții

Israelul nu permite intrarea reporterilor străini în Gaza din octombrie 2023. Asociația presei străine din Ierusalim a îndemnat guvernul lui Benjamin Netanyahu să ridice restricțiile «fără precedent» care împiedică «lumea să aibă o imagine completă a situației din Gaza și care a plasat pe jurnaliștii gazați o povară nejustificată și periculoasă». După moartea jurnalistului Al Jazeera Hossam Shabat la sfârșitul lunii martie, într-un atac cu drone asupra vehiculului său, Reporteri Fără Frontiere a criticat «masacrul alarmant și fără precedent» al reporterilor palestinieni și a îndemnat la «exercitarea de presiuni asupra autorităților israeliene pentru a garanta protecția jurnaliștilor în Gaza». «Nu știu dacă am fi în aceeași situație dacă o publicație precum CNN ar putea transmite imagini proprii și reportaje din Gaza. Nu știu. Cred că, dacă Israelul nu lasă presa străină să intre, este pentru a pune sub semnul întrebării ceea ce noi, jurnaliștii palestinieni, spunem și arătăm», asigură el.

Nu pot scăpa de povara tristeții. Seara încerc să văd un prieten ca să mă aerisesc puțin sau pur și simplu vreau să dorm ca să nu mă gândesc. Dar este imposibil să te distrezi în Gaza în acest moment. Astăzi, Mahmud a făcut fotografii cu morții și răniții într-un bombardament care ajungeau la un spital dărăpănat. Printre cei decedați se aflau mai mulți copii foarte mici. «Au fost mai multe despărțiri foarte dureroase în această după-amiază. Nu pot scăpa de povara tristeții. Seara încerc să văd un prieten ca să mă aerisesc puțin sau pur și simplu vreau să dorm ca să nu mă gândesc. Dar este imposibil să te distrezi în Gaza», descrie el.

Acest fotograf descrie, de asemenea, dificultatea pe care o are în a ajunge la locurile unde trebuie să facă fotografii, deoarece în Gaza nu mai există combustibil și aproape că nu au mai rămas vehicule în stare bună. «Uneori folosesc căruțe trase de măgari», afirmă el. Câteva minute mai târziu trimite un scurt videoclip care o dovedește: «Așa a trebuit să merg la muncă ieri», spune mesajul său.