Într-un nou eseu, autorul reflectează asupra relației dintre religie și politică, analizând modul în care societățile moderne se întorc la trecut în căutarea răspunsurilor la provocările prezentului.

Autorul începe cu o discuție despre rolul religiei în lumea modernă, punând sub semnul întrebării de ce oamenii se îndreaptă spre aceasta în perioade de criză. El face paralele între sentimentele sociale moderne și miturile despre „epoca de aur”, conspirații și lideri puternici care apar în perioade de instabilitate.

În special, autorul critică politicienii care folosesc sentimentele religioase pentru a-și atinge scopurile, reamintind că credința nu ar trebui să devină un instrument în jocurile politice. El subliniază că, apelând la trecut, este important să ne amintim de ambiguitatea acestuia și să evităm idealizarea, deoarece acest lucru poate împiedica rezolvarea problemelor reale.

Autorul avertizează împotriva unei viziuni simpliste asupra istoriei, amintind de paginile întunecate din trecutul bisericii, cum ar fi războaiele religioase și persecuțiile. El face apel la o abordare mai critică a religiei, în special în contextul relației sale cu puterea.

În concluzie, autorul subliniază importanța laicismului, care, în opinia sa, este o protecție atât pentru societate, cât și pentru religie în sine, deoarece permite evitarea abuzului de putere și promovează libertatea interioară a credinței. El face apel la o privire critică asupra prezentului, pentru a merge înainte, fără a repeta greșelile trecutului.