În lumea modernă, în care ordinea internațională se confruntă cu o criză, iar încrederea în elitele politice scade, războiul devine din ce în ce mai mult un instrument pentru menținerea puterii. Despre aceasta scrie istoricul și politologul Lilith Verstrynge în articolul său.

Pentru lideri atât de diferiți precum Putin, Netanyahu, Trump, Merz, Starmer sau Macron, conflictul este o modalitate de afirmare personală. Războiul oferă autoritate, permițând îndepărtarea de la rezolvarea problemelor interne și trecerea la un inamic extern. Această logică este urmărită de-a lungul istoriei, de la Maria Antoaneta la politicienii moderni.

Chiar înainte de a ajunge la putere, Donald Trump a înțeles această tendință, criticând acțiunile lui Obama față de Iran. Astăzi, el însuși folosește retorica militară pentru a-și consolida imaginea. Potrivit sociologului francez Gaston Bouthoul, războiul este pentru un politician o „soluție ușoară”, care vă permite să vă consolidați poziția și să reprimați dizidența.

Netanyahu folosește războiul împotriva Gaza și tensiunile cu Iranul pentru a-și prelungi șederea la putere. Putin a recurs la războiul din Ucraina pentru a restabili imaginea Rusiei. Chiar și Zelensky, care a venit la putere cu promisiuni de pace, a fost atras în logica războiului, unde o soluție pașnică poate fi percepută ca o slăbiciune.

Macron folosește, de asemenea, retorica rearmării pentru a-și restabili puterea. Autorul articolului se întreabă: nu este oare militarizarea societății și dotarea conducătorilor cu forță militară o cale greșită? Poate că merită căutate alte modalități de soluționare a conflictelor, fără a recurge la război?

Acest articol face apel la o regândire a rolului războiului în lumea modernă și la căutarea unor modalități alternative de rezolvare a problemelor.