În societatea modernă, concentrată pe spectacol, sărăcia și mizeria sunt adesea trecute cu vederea. Autorul reflectă asupra situației persoanelor fără adăpost și a celor defavorizate, amintind că acestea fac parte din societatea noastră, nu o decorație nedorită.

Autorul atrage atenția asupra problemei persoanelor fără adăpost, subliniind că mulți oameni care se regăsesc pe străzi nu sunt imigranți, ci cei născuți și crescuți în țară. Ei sunt forțați să supraviețuiască în cele mai nefavorabile condiții, confruntându-se adesea cu indiferența și disprețul.

Ca exemplu, este citată situația de la aeroport, unde, în perioadele de caniculă, se închid ușile pentru persoanele fără adăpost care caută adăpost. Aceasta servește ca o ilustrare clară a modului în care societatea preferă să ignore problemele, mai degrabă decât să le rezolve.

Autorul subliniază că o astfel de atitudine este inacceptabilă. De asemenea, menționează tehnologiile care, încercând să creeze inteligență artificială, uneori duc la apariția oamenilor lipsiți de compasiune și moralitate.

În concluzie, autorul îndeamnă la reflecție asupra umanității și solidarității, amintind de necesitatea de a vedea și de a auzi pe cei care au nevoie de ajutorul nostru.