În Spania, se observă o tendință îngrijorătoare: chiriașii sunt supuși presiunii și sunt catalogați în mod negativ, fiind asemănați cu infractorii. Similar cu modul în care migranții sunt stigmatizați în SUA, în Spania, grupuri influente exercită presiuni pentru a crea o imagine negativă a chiriașului.

Creșterea chiriilor în orașe mari, precum Madrid, unde costul mediu ajunge la 1700 de euro, devine o povară grea pentru mulți. Această situație îi forțează pe oameni să migreze chiar și în cadrul aceluiași oraș, simțindu-se străini în propria lor casă.

Negativele se intensifică și la nivel verbal. Reprezentanții asociațiilor de proprietari afirmă că trebuie să ne fie rușine să ne plângem de condițiile de locuit. Realitatea este că frica de a fi evacuați, în ciuda plății la timp, ne privează de odihnă. Chiar și devenind proprietar, o persoană nu scapă de anxietăți, ci doar le schimbă: frica de a-și pierde locul de muncă, de a fi amenințați cu evacuarea sau de a se confrunta cu probleme legate de gestionarea proprietății.

Povestea unei persoane, forțată să se ascundă de portar pentru a nu trezi suspiciuni, ilustrează clar această problemă. El este obligat să locuiască într-un apartament fără permis de ședere, ascunzându-și acțiunile.

Grupuri influente exercită presiuni asupra chiriașilor, încercând să creeze o imagine negativă.