Expoziția de fotografii „Amazônia” a lui Sebastião Salgado nu este doar un omagiu vizual adus pădurilor tropicale, ci și o explorare profundă a interconexiunii dintre artă și știință, dezvăluind cunoștințele popoarelor indigene.

Salgado, inițial economist, a dezvoltat o viziune structurală asupra inegalităților globale, ceea ce se reflectă în fotografiile sale, care surprind complexitatea ecologică, politică și culturală a vieții în Amazonia. Expoziția, care include peste 200 de fotografii alb-negru și o coloană sonoră de Jean-Michel Jarre, oferă o experiență senzorială care surprinde măreția peisajelor și viața a peste 300.000 de indigeni.

Expoziția, rezultatul a șapte ani de muncă în cele mai îndepărtate colțuri ale Amazoniei, demonstrează nu numai măreția naturii, ci și profunzimea cunoștințelor popoarelor indigene, legătura lor cu ciclurile ecologice și înțelegerea spațiului și a timpului.

În același timp, criticii notează că utilizarea stilizată a fotografiei alb-negru poate accentua exotismul și poate prezenta imagini atemporale. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că, de-a lungul carierei sale, Salgado a documentat efectele colonialismului și ale capitalismului global, dedicând lucrările sale temelor migrației, inegalității și dezastrului ecologic.

În contextul crizei climatice, Amazonia joacă un rol cheie în lupta împotriva încălzirii globale și în protejarea drepturilor generațiilor viitoare. Salgado și soția sa, Lélia Wanick Salgado, subliniază importanța conservării atât a pădurilor, cât și a locuitorilor lor, afirmând importanța legăturilor bioculturale dintre teritoriu și popoarele indigene.

Abordarea lor contribuie la consolidarea luptei pentru justiția climatică, deschizând un spațiu pentru interacțiunea dintre artă, știință și etică. Fotografiile lui Salgado amintesc că știința poate fi o activitate poetică și eliberatoare, la fel ca matematicianul Alexandre Grothendieck, care a renunțat la matematica pură din cauza potențialului său distructiv.

În arta lui Salgado, ca și în filosofia popoarelor indigene din Amazonia, rezonează ideea că cunoașterea nu este separată de viață și de grija pentru lumea din jur. În prezent, când lumea se confruntă cu provocări fără precedent, este necesar ca factorii de decizie să asculte aceste alte voci ale științei: cele care gândesc cu sensibilitate, umilință și imaginație. Numai astfel cunoașterea poate fi reorientată spre binele comun și pusă în slujba celor care suferă cel mai mult de efectele inegalității și ale schimbărilor climatice.