Decizia recentă a Curții Internaționale de Justiție (CIJ) a ONU privind dreptul internațional climatic marchează un moment crucial. Pentru prima dată, cel mai înalt tribunal al ONU afirmă că statele au obligația legală de a proteja mediul înconjurător împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră. Nerespectarea acestei obligații nu este doar o iresponsabilitate politică sau morală; este o încălcare a dreptului internațional.

Decizia a fost adoptată în unanimitate, o situație rară în istoria acestui organism. De asemenea, nu s-a înregistrat niciodată un nivel similar de participare într-o procedură a Curții Internaționale de Justiție. Criza climatică se accelerează, iar efectele sale sunt tot mai evidente: incendii devastatoare, secete prelungite, inundații puternice și pierderea biodiversității. Toate acestea amenință viețile, economiile și, prin urmare, stabilitatea globală.

Curtea a decis că nicio țară nu își poate permite să renunțe la obligațiile sale, necesitând un răspuns colectiv care depășește interesele naționale pe termen scurt. Avem nevoie de o abordare colaborativă, în care solidaritatea și cooperarea multilaterală să fie în centrul acțiunii. Acest efort global cere partajarea capacităților, transferul de tehnologie, mobilizarea finanțării și, mai presus de toate, respectarea Acordului de la Paris.

Dreptul internațional joacă un rol fundamental în asigurarea coerenței și stabilității acestor eforturi. Cadrul legal internațional oferă o structură care protejează pe cei mai vulnerabili, asigură responsabilitatea și consolidează acțiunile climatice. Decizia CIJ reiterează că angajamentele internaționale existente – cum ar fi Acordul de la Paris – sunt obligatorii din punct de vedere juridic și că statele au obligația de a acționa cu diligență și bună-credință pentru a le respecta.

Grupa Interguvernamentală de Experți în Schimbări Climatice (IPCC) a clarificat că există tehnologii pentru atingerea acestui obiectiv, inclusiv dezvoltarea energiilor regenerabile, eficiența energetică, hidrogenul verde, stocarea, mobilitatea și agricultura durabilă. Această susținere juridică nu înlocuiește voința politică, dar o consolidează și o legitimează. Ne amintește că angajamentele internaționale sunt obligații reale care trebuie îndeplinite și oferă comunităților afectate de criza climatică o bază mai solidă pentru a cere dreptate.

În ultimă instanță, urgența climatică ne confruntă cu o alegere colectivă: cooperare sau eșec. Dreptul internațional ne arată calea cooperării, echității și responsabilității comune. Apărarea drepturilor omului și protecția planetei au triumfat.

Este timpul să ne reafirmăm într-un da hotărât științei, multilateralismului și acțiunii colective.