Lumea se confruntă cu provocări majore în domeniul educației superioare, determinate de revoluția digitală și tensiunile geopolitice. Acest articol examinează problemele și perspectivele actuale ale educației superioare în America Latină, concentrându-se pe impactul digitalizării și consecințele sale pentru democrație.

Situația actuală este caracterizată de complexitate, necesitând o reevaluare a abordărilor educației superioare. Schimbările tehnologice, care afectează standardele de calificare, pun sub semnul întrebării metodele tradiționale de predare și mobilitatea socială. Pandemia a exacerbat problemele, crescând inegalitatea și reducând oportunitățile de angajare. În ciuda acestui fapt, este important să se mențină rolul educației superioare ca factor cheie al creșterii economice și inovației, precum și ca instrument de pregătire a personalului calificat.

În America Latină, se observă o creștere a numărului de studenți în instituțiile de învățământ superior, depășind 30 de milioane în 2022. Acest lucru a contribuit, la rândul său, la extinderea accesului la învățământul superior în regiune. În ultimii 20 de ani, acoperirea a crescut de la 23% la peste 52%, în timp ce la nivel mondial, acest indicator a crescut de la 19% la 38%. Aceste succese sunt legate de creșterea numărului de absolvenți de liceu și de extinderea rețelei de instituții de învățământ superior, majoritatea cărora sunt private. Se remarcă, de asemenea, feminizarea universităților: peste 50% dintre absolvenți sunt femei, iar în unele țări, precum Argentina și Brazilia, acest indicator depășește 60%.

Cu toate acestea, persistă problemele legate de accesul la educație pentru categoriile defavorizate ale populației, nivelul ridicat de abandon școlar în unele țări, lipsa unor standarde de calitate uniforme și internaționalizarea redusă. În cadrul regiunii, se observă diferențe semnificative: de la universități de top mondial la instituții de învățământ cu oportunități limitate, de la țări cu un sistem dezvoltat de învățământ superior la cele în care barierele etnice și sociale persistă.

O atenție deosebită ar trebui acordată câtorva aspecte: nu întotdeauna o reprezentare mai mare a femeilor în universități duce la îmbunătățirea situației socio-economice, iar numărul absolvenților de specialități științifice rămâne scăzut. Acest lucru subliniază necesitatea pregătirii personalului în domeniul tehnologiilor și digitalizării. Specialitățile STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică) devin din ce în ce mai importante, deoarece necesită nu numai abilități digitale, ci și înțelegerea riscurilor asociate cu utilizarea lor. În țările OCDE, 27% dintre studenți aleg STEM, în timp ce în domeniul managementului și dreptului - 24%, iar în științe sociale și umaniste - 10%. Acest lucru determină nevoia de profesori înalt calificați în domeniul tehnologiilor digitale.

Există o ipoteză privind legătura dintre nivelul de educație și democrație. Perioada viitoare va fi crucială pentru evaluarea impactului tehnologiilor digitale asupra instituțiilor democratice. Universitățile joacă un rol cheie în acest proces. În legătură cu posibilitatea ca IA să amplifice inegalitatea, instituțiile de învățământ superior trebuie să se adapteze la noile cerințe ale pieței muncii, oferind programe educaționale flexibile și susținând valorile umaniste. Tocmai această provocare - tehnologică, democratică și interculturală - ar trebui să definească viitorul învățământului superior în America Latină.

Erika Rodríguez Pinzón, sociolog și doctor în relații internaționale, este expert în dezvoltare și cooperare cu America Latină. Ea deține funcția de director al Fundației Carolina și are o vastă experiență în organizații academice, instituționale și multilaterale din Spania și regiune.