Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Ruta Wixárica pe Lista Patrimoniului Mondial, un pas important pentru protejarea acestui sit cultural și spiritual împotriva exploatării.

Este pentru prima dată când o tradiție indigenă vie din America Latină este inclusă pe această listă. Decizia a fost luată în cadrul celei de-a 47-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, desfășurată la Paris. Astfel, Mexicul deține acum 36 de situri înscrise pe lista Patrimoniului Mondial. Ruta Wixárica, un peisaj cultural format din 20 de componente, se întinde pe peste 500 de kilometri în statele Nayarit, Durango, Jalisco, Zacatecas și San Luis Potosí, fiind identificată împreună cu autoritățile wixaritari (pluralul de la wixárika).

Ruta începe în zona cunoscută sub numele de San Luis Potosí și ajunge în deșertul Chihuahua, cu locuri sacre adiționale în Nayarit și Durango. Aceasta a fost recunoscută ca un exemplu excepțional și reprezentativ al rutelor ceremoniale și de schimb ancestral, care au conectat și îmbogățit cultural popoarele de pe continentul american de-a lungul mileniilor.

Comunitatea wixaritari consideră că includerea pe Lista Patrimoniului Mondial este un instrument de supraviețuire pentru cultura lor, deoarece oferă cea mai mare protecție legală a patrimoniului lor în dreptul internațional, conform Ministerului Culturii din Mexic. „Nominalizarea a fost pregătită pentru a face față riscurilor din ultimele decenii, generate de creșterea populației, extinderea proiectelor agricole și industriale și concesiunile miniere, precum și de diminuarea hikuri [peyote] în San Luis Potosí”, a declarat reprezentantul Consiliului Regional Wixárika, Totupica Candelario Robles, din Paris.

După această declarație, directorul general al Institutului Național de Antropologie și Istorie (INAH), Diego Prieto Hernández, a explicat că „este vorba despre un drum ancestral de pelerinaj, unde, pentru a-și reafirma relația de respect și reciprocitate cu pământul, a promova bunăstarea poporului și a asigura un ciclu agricol de succes, pentru ca milpa să dea roade, iar porumbul să continue să dea viață”.

Înregistrarea Rutei Wixárica ca sit al Patrimoniului Mondial consolidează acțiunile de salvgardare a ecosistemului comunităților indigene și a dreptului lor la proprietatea comunitară, răspunzând planurilor de justiție pentru popoarele indigene.

— UNESCO México (@UNESCOMexico)

Locurile sacre wixaritari se găsesc pe insulițe, zone umede, râuri, lagune, izvoare, munți și formațiuni stâncoase și au persistat în fața multiplelor schimbări de-a lungul istoriei, inclusiv a exploatării, fiind o mărturie intimă a relațiilor culturale și a cunoștințelor tradiționale ecologice, biologice și climatice pentru conservarea ecosistemelor.

Wirikuta, de asemenea, este locul unde se concentrează majoritatea speciilor care locuiesc în marele deșert Chihuahua. Există sute de cactuși endemici, și unul în particular care de mii de ani a fost sacramentul wixaritari: peyote sau hikuri (Lophophora Williamsii), un cactus verde-albăstrui care este calea lor directă de comunicare cu zeii.