Articolul analizează semnificația cuvântului "singularidad" (unicitate) și modul în care acesta este utilizat în contextul contemporan, în special în sfera politică. Textul original abordează tema drepturilor și privilegiilor unor teritorii specifice dintr-o țară, analizând modul în care conceptul de unicitate poate fi folosit pentru a justifica drepturi exclusive.

Autorul începe cu o incursiune istorică, referindu-se la obiceiul sărutării picioarelor, care în trecut era un simbol al venerației puterii. El remarcă faptul că, de-a lungul timpului, acest gest a evoluat, iar cuvântul "unicitate" (singularidad) a fost folosit pentru a desemna excepționalitatea și particularitatea. Cu toate acestea, autorul își exprimă opinia că utilizarea acestui cuvânt pentru a desemna privilegii este o greșeală, sugerând în schimb utilizarea cuvântului "superioritate".

Articolul citează exemplul episcopului Alfonso de Cartagena, care, în secolul al XV-lea, a explicat condițiile de venerare a papei, subliniind că venerația excesivă poate atinge idolatria. Autorul subliniază că adevărata unicitate constă în recunoașterea superiorității unora față de alții. Autorul face apel la o reinterpretare a utilizării termenului "unicitate", în special în contextul dezbaterilor politice, și la o limbă mai precisă atunci când se discută despre privilegii și drepturi exclusive.

Autorul încheie articolul cu un apel la utilizarea unor termeni mai preciși atunci când se discută despre privilegii și drepturi, pentru a evita confuziile și manipulările. Autorul consideră că este necesar să numim lucrurile pe nume și să vorbim despre superioritate atunci când ne referim la privilegii.