«La 20 de ani, stăteam la masă cu familia mea și mă simțeam străin de ei.

Vorbeau despre uscătoare și măsline, cântau strigând prea tare și eu mă simțeam dintr-o altă lume. Ironic în acest caz este că această distanță dintre ai mei și mine era rezultatul unui plan care, aparent, reușise.

Nordul sărac și muncitor, imortalizat de Agnès Varda, care a transformat în poezie tristă și frumoasă casele sale din cărămidă, criza industrială, străzile întunecate, șomajul și alcoolul, își găsește mândria și destinul la Paris-Roubaix, unde se nasc eroii și se întinde covorul roșu pentru Mathieu van der Poel, onorând totodată pe Tadej Pogačar, care cade în mijlocul cursei, se ridică și se predă, învins, la fel ca ceilalți, de un viitor lipsit de inteligență și sensibilitate.

Mulți ani am visat sicrie.