Cazul Alves: Ultimul Cuvânt Nu a Fost Spus

Cazul Alves: Ultimul Cuvânt Nu a Fost Spus

În câteva cuvinte

Articolul tratează cazul lui Dani Alves, condamnat inițial pentru agresiune sexuală, dar ulterior achitat de Tribunalul Superior de Justiție din Catalonia. Autoarea critică decizia, subliniind coerența relatării victimei și pericolul impunității în cazurile de violență sexuală, menționând necesitatea formării judecătorilor în perspectiva de gen. Se discută despre problemele legate de raportarea infracțiunilor sexuale și standardele probatorii ridicate care duc la impunitate.


Infracțiunile sexuale sunt cele mai puțîn raportate din lume. De asemenea, în Spania. În anul 2023, s-au făcut doar 21.825 de plângeri pentru violență sexuală, în timp ce, conform Macro-anchetei Ministerului Egalității din 2019, 6,5% dintre femeile cu vârsta peste 16 ani au suferit violență sexuală în afara relației de cuplu la un moment dat în viață. În acelaşi timp, conform aceleiaşi Macro-anchete, doar 8% din cazuri sunt raportate.

Motivele principale sunt:

  • rușinea pentru 25%
  • teama de a nu fi crezute pentru 20,8%

Un alt aspect de reținut este că agresorii sunt în proporție de 99,6% bărbați.

Aşadar, rușinea de a fi învinuite pentru atacul sexual şi teama, justificată, de a nu fi crezute de tribunale fac ca să existe un spațiu imens de impunitate în jurul acestei infracțiuni, din care femeile sunt victime în mod disproporționat.

Vineri am aflat că Tribunalul Superior de Justiție din Catalonia a revocat sentința pronunțată de Audiencia Provincial din Barcelona în cazul lui Dani Alves, pe care l-a condamnat pentru o infracțiune de agresiune sexuală la o pedeapsă de patru ani şi jumătate de privare de libertate. Şi l-a achitat. Noua sentință mi-a produs nelinişte.

Acuzarea a fost pentru infracțiunea de viol şi, în timpul instrucției, acuzatul a dat mai multe versiuni, toate diferite, despre fapte. De la faptul că nu o cunoştea pe reclamantă, până la faptul că au avut relații consimțite, trecând prin faptul că doar s-au intersectat. A mințit în mod repetat Tribunalul. Reclamanta a relatat întotdeauna aceleaşi fapte în ceea ce priveşte aspectul central al plângerii sale, care este ceea ce s-a întâmplat în interiorul băii localului în care se aflau. A menținut coerența pe toată durata instrucției.

Când în elementele centrale există coerență şi sunt dovedite, trebuie să existe condamnare. Datorită gravității faptelor, a indiciilor existente şi a riscului de fugă, acuzatul a fost în arest preventiv o perioadă de timp, iar Audiencia Provincial l-a condamnat ca autor al infracțiunii de care era acuzat.

Sentința de apel admite recursul fotbalistului şi întoarce cazul pe dos cu o sentință foarte surprinzătoare, deoarece face o nouă evaluare a probei efectuate în instanță, ceea ce este extrem de rar, cu excepția cazului în care este vorba de o evaluare arbitrară, ceea ce pare să nu se întâmple în acest caz şi, în orice caz, nu este motivată.

Şi această nouă evaluare a probei pe care o face TSJC constă în a considera că relatarea reclamantei nu este fiabilă, deoarece nu a spus exact acelaşi lucru cu privire la unele detalii anterioare violului, cerând o coerență care depăşeşte aspectele nucleare ale infracțiunii, cu privire la care menține o coerență totală. Prin urmare, sentința rezolvă achitarea fotbalistului. Sper că va fi atacată cu recurs în casație şi că Tribunalul Suprem va restabili, cel puțin, sentința inițială.

Această neîncredere aproape apriorică în relatarea victimei este dovada cea mai evidentă a judecării fără perspectivă de gen. Consecința este impunitatea multor agresori sexuali. Şi despre această problemă ne avertizează atât Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor, CEDAW, cât şi GREVIO (Grupul de experți privind aplicarea Convenției de la Istanbul): în Spania, standardele probatorii cerute pentru a depăşi prezumția de nevinovăție în infracțiunile sexuale sunt atât de ridicate încât creează spații de impunitate pentru agresori şi descurajează victimele să depună plângere. Formarea în perspectiva egalității a sistemului judiciar este fundamentală pentru ca femeile să aibă încredere în justiție şi să decidă să depună plângere.

Altamira Gonzalo este juristă feministă şi fostă preşedintă a Asociației Femeilor Juriste Themis.

Про автора

Sorina este o jurnalistă care scrie despre probleme sociale din Spania, ea are abilitatea de a ridica întrebări importante și de a atrage atenția publicului.