Lipsă de imaginație, gândire limitată, segmentare socială, confuzie de concepte, uzură existențială… Asemenea unei construcții abandonate invadate de vegetație, criza accesului la locuințe își extinde ramificațiile mult dincolo de pereții fiecărei case. Despre aceasta vorbesc reflecțiile a opt experți din domenii diferite. Ceea ce urmează este un rezumat al opt conversații, purtate în ultimele săptămâni, pornind de la aceeași întrebare: Ce spune despre noi criza locuințelor?

Spania a traversat în vara și toamna anului trecut un ciclu de manifestații cauzate de criza locuințelor. Legate și de efectele negative ale turismului asupra prețurilor și accesibilitəții, au avut loc proteste care au adunat zeci de mii de participanți în Canare, Baleare, Madrid, Barcelona, Málaga sau Valencia.

Această săptămână ar putea marca un punct de cotitură pe piața imobiliară din Spania: joi a intrat în vigoare eliminarea programului «Golden Visa», mecanismul prin care investitorii străini puteau obține rezidența în Spania cumpărând proprietăți de peste 500.000 de euro. Începând de vineri, noile apartamente turistice vor necesita aprobarea a 60% dintre vecinii clădirii în care se află. Iar sâmbăta aceasta, Sindicatul Chiriașilor a convocat mobilizări pentru a apăra accesul la locuințe.

Elsa Calle, în vârstă de 68 de ani, se definește ca rentieră de capital, adică munca ei constă în administrarea inteligentă a banilor săi prin investiții care îi permit să își mențină stilul de viață confortabil. A ajuns la Madrid în 2022, după ce a locuit în Medellín, Columbia, din 2014. «Când am văzut că Petro va câștiga, am decis să plec. Trecusem deja prin suficientă traumă cu Chávez, nu mai voiam incertitudine», povestește venezueleana.

Criza locuințelor din Barcelona a ajuns marți pe prima pagină a ediției internaționale a ziarului The New York Times. Articolul este semnat de jurnalista Liz Alderman și include două fotografii: una principală cu Casa Orsola, simbol al luptei chiriașilor împotriva fondurilor de investiții care cumpără clădiri și își evacuează locuitorii, și alta cu doi locuitori ai așa-numitului Bloc Papallona, care de asemenea tocmai a fost cumpărat.

Mai întâi au fost profesorii: au alertat asupra impactului pe care criza locuințelor îl are asupra elevilor lor și, prin extensie, asupra școlilor. Acum li se alătură personalul sanitar: medici, asistente medicale și chiar personal administrativ denunță că urgența locativă a pătruns în ambulatorii și relatează înrăutățirea sănătății fizice și mintale a celor care au probleme cu locuința. Și nu doar în centrele de sănătate din cele mai vulnerabile cartiere, ci fenomenul se extinde, în timp ce văd cum propriii lor pacienți sunt expulzați către cartiere mai periferice.

Străini bogați își caută proprietăți în nordul Spaniei

Când vorbim despre străini bogați cu proprietăți pe coasta spaniolă, gândul ne zboară la Insulele Baleare, Malaga sau unele colțuri din Catalonia și Comunitatea Valenciană. Însă ceva se schimbă în sectorul imobiliar de lux, iar marile averi încep să-și arate interesul și să cumpere în zone unde abia erau prezenți până acum câțiva ani. Acesta este cazul fâșiei nordice a peninsulei, de la Galicia până la Pirinei.

În Spania, majoritatea persoanelor de peste 65 de ani sunt proprietari, ceea ce le oferă siguranță. Conform unui sondaj INE din 2024, 88,6% dintre aceștia locuiesc în case proprii, iar 82,3% au ipoteca achitată. Totuși, ce se întâmplă cu pensionarii care locuiesc cu chirie? Doar 5,2% închiriază de pe piața liberă și 2,3% locuiesc în locuințe sociale sau cu chirii vechi. Economiști, demografi și sociologi avertizează asupra vulnerabilității pensionarilor chiriași, care ar putea deveni victime ale unei noi crize locative.

Sectorul imobiliar spaniol: provocări și perspective

Sectorul imobiliar spaniol se află în centrul atenției, fiind un protagonist major în dezbaterea publică actuală, confruntându-se cu dificultăți agravate, precum accesul la locuințe, politicile restrictive de teren care îngreunează obținerea autorizațiilor de construcție și lipsa forței de muncă.

Un om cu un plan. Așa era Carlos Mazo, educator și dezvoltator imobiliar. Într-o dimineață din iunie 2024, a trimis pe unul dintre cei mai tineri angajați ai săi la Puerta de Alcalá cu o singură misiune: să numere ferestrele. Nu orice ferestre, ci doar cele de unde se putea vedea monumentul. Motivul era că visa să le achiziționeze pe toate. În total, i s-a comunicat că aproximativ 38 de apartamente îndeplineau această condiție.