Muzeele din întreaga lume adoptă scanarea 3D pentru a conserva și studia colecțiile lor. Această tehnologie permite crearea de copii digitale de înaltă rezoluție ale operelor de artă, asigurând supraviețuirea lor de-a lungul timpului.

Biblioteca Bodleian a Universității Oxford, una dintre cele mai vechi din Europa, folosește un scaner Selene pentru a digitaliza colecțiile sale unice. Acest scaner produce imagini cu o rezoluție de până la 25 de microni, permițând studiul detaliat al texturii și culorii suprafețelor, inclusiv pagini de cărți și manuscrise.

Tehnologia de scanare 3D este utilizată nu numai pentru conservare, ci și pentru studierea operelor de artă. De exemplu, atelierul Factum Arte creează copii digitale ale obiectelor istorice, permițând cercetătorilor să efectueze analize fără a deteriora originalele. Muzeul Getty din Los Angeles utilizează scanarea 3D pentru a crea suporturi sigure și discrete pentru exponate, în special în zonele seismice.

Prin scanarea 3D, muzeele fac colecțiile lor mai accesibile publicului larg, inclusiv persoanelor cu deficiențe de vedere. Copiile digitale permit "reînvierea" operelor de artă, oferind noi posibilități de studiu și apreciere. Proiecte precum cele ale Muzeului Reina Sofía vizează crearea accesului online la copii digitale, făcând patrimoniul cultural accesibil tuturor.

Scanarea 3D este o metodă inovatoare de conservare a patrimoniului cultural, deschizând noi orizonturi pentru cercetători, personalul muzeelor ​​și pentru toți cei interesați de artă.