„Blănurile nu își au locul în industria de lux”. Așa a declarat tranșant în 2021 François Henri Pinault, proprietarul Kering, holdingul care deține Gucci, Saint Laurent, Balenciaga sau Alexander McQueen. Treptat, mărcile sale au interzis utilizarea blănurilor în colecții, iar în final, întregul grup a impus o politică de interdicție. Această decizie a închis definitiv ușa acestui material din punct de vedere al reputației (pentru marile branduri reprezenta deja un procent minim din vânzările totale), după mai mult de două decenii de activism împotriva uciderii animalelor în scopuri estetice. În 2023, conform consultantului Euromonitor, piața blănurilor a ajuns la 3,4 miliarde de euro la nivel global, o cifră deloc neglijabilă, dar cea mai scăzută din acest secol. Cu toate acestea, rețelele sociale, mai întâi, și podiumurile de modă, ulterior, au readus în prim plan hainele de blană (sintetică sau second-hand) până la punctul în care, în ultimele săptămâni ale modei, desfășurate în februarie și martie, aproape toate marile branduri au introdus blana în colecțiile lor. Nu s-a mai văzut de mult o tendință atât de unanimă.

În ultimii doi ani, rețelele sociale s-au umplut de tendințe legate de arhetipul nostalgic al stilului celor bogați și puternici. Mai întâi a fost luxul discret, care căuta să emuleze estetica milionarilor, presupunându-se că aceștia poartă tricouri simple de trei cifre; apoi a venit Old Money, care însemna să te îmbraci ca un bogătaș din naștere, și în final a apărut Mob Wife sau soția de mafiot, o odă ironică (sau nu) stilului maximalist al Carmellei Soprano, Connie Corleone sau Sharon Stone în Casino, unde haina de blană este cheia pentru a emula putere, statut și bani.

Cu câteva săptămâni în urmă, The New York Times semnala această febră pentru hainele de blană vintage în rândul noilor generații. Majoritatea le cumpărau second-hand (în locuri precum California, comerțul cu blănuri noi este interzis din 2023). „Blana vintage ar putea fi unul dintre puținele lucruri care are fani pe întreg spectrul politic. Pentru conservatori, aceste haine sunt purtate fără vinovăție, în timp ce avansează ferm spre ceea ce își imaginează a fi o lume post-corectitudine politică. Pentru liberali, sunt un simbol al angajamentului lor față de reciclarea retro.”, explică în reportaj Anthony Barzilay, directorul site-ului de vintage de lux 1st Dibs. O platformă similară, Vestiaire Collective, oferă zeci de opțiuni de haine de vulpe sau vizon, ceva de neconceput acum doi sau trei ani.

„Tendința vintage a câștigat multă forță, ceea ce a determinat mulți tineri să opteze pentru transformarea hainelor de blană moștenite, de la mamele sau bunicile lor, care, pe lângă valoarea emoțională, au și o durată lungă de viață. Hainele de blană spun povești frumoase”, explică pentru S Moda Reza Shokouhi, director creativ al blănăriei Gabriel Zaragoza și director al Asociației Spaniole a Blănurilor (SFA). „Lucrăm în colaborare cu Federația Internațională a Blănurilor (IFF) pentru a proiecta o imagine coerentă și consistentă a sectorului blănăriei în Spania”, povestește el. The Wall Street Journal folosea recent software-ul de măsurare a căutărilor Trendalytics pentru a contextualiza tendința: vizualizările TikTok despre blănuri second-hand au crescut cu 243% în 2024, iar căutările Google cu nu mai puțin de 688%. Cele pentru haine de blană artificială au rămas aproape la fel față de anii precedenți.

Dilema etică a hainelor second-hand

Designerii precum Simone Rocha, Hodakova sau Gabriella Hearst, care au folosit blănuri reciclate în colecțiile lor pentru toamna viitoare, nu sunt suspectați de conservatorism sau de dorința de a emula pe Ivanna Trump sau Alexis Carrington în designurile lor, dar creațiile lor răspund acelei reveniri la stilul opulent de altădată, în care blana era sinonimă cu glamourul. Este o dinamică obișnuită în vremuri de criză sau recesiune, un fel de fantezie compensatorie pentru a aparenta putere și siguranță în contexte incerte: blănurile au fost omniprezente în perioada interbelică și, mai ales, în anii optzeci, în plină criză a petrolului și a politicilor de austeritate ale lui Thatcher și Reagan. Atunci a început PETA să se facă auzită, iar în 1994 lansau celebra campanie „Mai bine goală decât în blană”, cu supermodele sau celebrități ale momentului precum Pamela Anderson. Opinia publică, și apoi societatea, au început treptat să conștientizeze.

Pentru Mimi Bekhechi, vicepreședinta PETA în Europa, purtarea blănurilor second-hand sau salvarea celor de la mame și bunici înseamnă, într-un fel, o poziționare în favoarea lor: „Nu contează dacă animalul a fost ucis ieri sau acum decenii, când cineva poartă blănuri de animale, susține această industrie violentă. Pot fi necesari până la 40 de vizoni pentru a face o singură haină completă, iar aceste animale sufereau la fel de mult acum 50 de ani cum ar suferi și astăzi”, opinează ea. „Dacă ai o haină de blană veche și nu ești sigur ce să faci cu ea, PETA are un program de donații de blănuri. Nu putem aduce înapoi animalele care au suferit și au murit, dar putem folosi hainele pentru a ajuta alți nevoiași, oferindu-le persoanelor fără adăpost sau refugiaților în climate reci (singurii oameni care au o scuză să poarte blănuri) sau adăposturilor pentru animale sălbatice pentru a le folosi ca așternuturi pentru animalele rănite”, adaugă ea.

În 2017, PETA a achiziționat acțiuni în grupul LVMH (cantitatea nu a fost dezvăluită) și a intrat în consiliul său de administrație. De opt ani exercită presiuni asupra grupului care deține o bună parte din mărcile de lux din lume să înceteze fabricarea produselor din piei de animale exotice. Adevărul este că aproape toate firmele sale au încetat să facă acest lucru, cu excepția Fendi, care s-a născut acum ani ca o blănărie în Roma, și Louis Vuitton, care în ultimii ani a primit presiuni din cauza fermelor sale de crocodili, crescuți pentru fabricarea accesoriilor sau, mai recent, pentru hainele de cincila prezentate de Pharell Williams în colecția sa masculină.

Bekhechi crede că, totuși, nu va exista un regres după ceea ce s-a realizat în ultimele decenii: „Aproape toți designerii de pe podiumurile internaționale nu folosesc blănuri, retailerii implementează politici împotriva lor, iar săptămânile modei din Amsterdam, Copenhaga, Londra, Melbourne, Oslo și multe altele au interzis blănurile. Sondajele de opinie publică arată că majoritatea cetățenilor UE se opun, pe bună dreptate, deoarece investigațiile sub acoperire în fermele industriale de blană au descoperit că animalele sunt abandonate, mor de foame și suferă de răni deschise înainte de a fi ucise prin gazare, otrăvire, electrocutare sau înec, exclusiv pentru profit și vanitate”.

Natural vs. Sintetic

Timp de decenii, blănurile artificiale au fost folosite ca „înlocuitor sărac” al celor reale pentru cei care nu și le puteau permite, dar doreau să le poarte. În anii '70, odată cu ascensiunea mișcărilor pentru drepturile animalelor și de mediu, au început să fie un substitut etic. Dar astăzi, poluarea generată de crearea blănii sintetice este principalul argument invocat de blănari: „Blana naturală este un material biodegradabil cu o durabilitate excepțională. Poate fi transformată, reutilizată și transmisă din generație în generație, ceea ce minimizează risipa și respectă ciclul natural. În schimb, blana sintetică nu este altceva decât un material plastic care imită aspectul blănii, dar fără proprietățile sale. Fabricarea sa generează deșeuri poluante, iar degradarea sa poate dura aproximativ 200 de ani, lăsând o amprentă semnificativă asupra mediului. Într-un context în care sustenabilitatea este cheia, este fundamental să informăm corect despre impactul real al fiecărui material”, explică reprezentanții SFA.

Aceștia consideră, de asemenea, că marile branduri nu informează suficient despre realitatea problemei. „Poziționarea unor mărci de lux împotriva utilizării blănurilor este, în multe cazuri, lipsită de un argument solid. Aceste decizii au generat confuzie în rândul consumatorilor, care nu au întotdeauna acces la toate informațiile despre sustenabilitatea reală a materialelor”, argumentează directorul Asociației. Există deja opțiuni sustenabile pentru a crea blană falsă din celuloză, plante sau deșeuri organice (LVMH, de fapt, a investit în mai multe start-up-uri care încep să creeze blănuri în laboratoare fără plastic), dar realitatea este că aceste opțiuni, precum și cele ale tratamentului special al lânii pentru a o transforma în blană, nu sunt opțiuni realiste din punct de vedere economic pentru o bună parte din companiile de modă rapidă, care astăzi sunt pline de haine de blană sintetică la prețuri accesibile.

Revenirea hainei sintetice sau vintage la celebrități, în defilări, pe rețelele sociale și pe străzi erodează treptat tabuul din jurul blănurilor? La PETA nu cred acest lucru: „Tendințele vin și pleacă, dar blănurile au dispărut pentru totdeauna și nu va exista cale de întoarcere. Astăzi, toți, cu excepția câtorva ignoranți sau aroganți, resping acest produs al violenței extreme”. Dar Asociația Spaniolă a Blănurilor afirmă că „a existat o creștere a vânzărilor atât la nivel național, cât și internațional”. În orice caz, această revenire la blană, simbolul opulenței prin excelență, este un indicator al schimbării tiparelor de consum. Cu câteva zile în urmă, activista de mediu și designerul Stella McCartney îi povestea editorului Alexander Fury la The Financial Times cum se simte în legătură cu asta: „Am avut acest presentiment oribil, știam că se va întâmpla. Am depus atât de mult efort pentru a opri utilizarea blănurilor. Acum îmi vine să plâng”.