Editura „Pepitas de Calabaza” a retipărit lucrarea clasică a lui Colin Ward, „Copilul în oraș”, care explorează transformarea percepției copiilor asupra mediului urban. La aproape jumătate de secol după prima publicare, eseul rămâne relevant, ridicând întrebări despre impactul orașului asupra copilăriei.

Colin Ward, un arhitect remarcabil, a atras atenția asupra copiilor, considerându-i un element cheie în înțelegerea vieții urbane. În eseul său din 1977, Ward a observat că copiii urbani petrec din ce în ce mai mult timp în interior, spre deosebire de generațiile anterioare.

De ce este atât de important să observăm modul în care copiii văd strada? Pentru că frica poate înlocui curiozitatea, iar descoperirea – să fie înlocuită de pericol. Ward începe cu elementele de bază, discutând teoria educațională a psihologului elvețian Jean Piaget. El subliniază că primele relații ale unui copil cu strada sunt de natură topologică - apropiere, separare de spațiu, continuitate. El invită profesorii să dea elevilor o sarcină: să deseneze traseul de acasă la școală, să deseneze cartierul, observând la ce sunt atenți copiii.

În cartea sa, Ward examinează relația dificilă dintre muncă și copil. El se referă la istoria copiilor care colectează deșeuri, a copiilor care distribuiau ziare. El își amintește de copiii englezi de la începutul secolului al XX-lea, când calul era principalul mijloc de transport în orașe, iar copiii primeau un penny pentru o găleată de paie colectată. Se discută întrebarea ce anume oferă unui copil cunoștința despre realitățile muncii.

Ward spune cum, în anii 1930, cel mai mare comerciant cu ridicata de ziare, WH Smith, a organizat o competiție pentru cel mai bun distribuitor. Livrarea ziarelor a contribuit la obișnuința de a te trezi devreme. BBC a studiat fenomenul copiilor care lucrau în anii 1970 și a calculat că 60 de milioane de tineri au fost implicați într-un scandal mondial care implica exploatarea muncii copiilor. Ward examinează relația dintre copii și trafic, remarcând o creștere a numărului de decese în urma accidentelor de circulație care implică copii.

În cartea lui Ward se atinge și tema jocurilor. În timp ce orașul modern, conform lui Jane Addams, nu a reușit să satisfacă dorința nesățioasă a copiilor de a se juca, Ward se concentrează pe diverse jocuri pentru copii. În anii 70, primarul New York-ului, Abraham Beame, a interzis utilizarea hidranților pentru incendii pentru jocuri. Ward menționează că în apropierea Parisului, autoritățile lasă în mod special grămezi de nisip pentru jocuri pentru copii, care sunt apoi îndepărtate.

Multe mijloace moderne de transport urban, cum ar fi rolele, skateboard-urile și scuterele, au început ca jocuri. În anii 70, în SUA, cicliștii erau considerați adulți excentrici, iar în Țările de Jos, cicliștii erau tratați ca pietoni. În 1977, Hanovra avea 348 de kilometri de piste de biciclete, iar Bremen – 259.

Ward citează, amintind de importanța străzilor ca loc de copilărie, libertate, secrete și descoperiri. El ridică întrebarea despre diferențele în percepția mediului urban de către băieți și fete. Astăzi, mulți tineri din orașe sunt prinși între două culturi, respingând valorile părinților lor și fiind excluși din viața orașului de bariere invizibile.

Ward remarcă faptul că prezența copiilor pe străzi dispare treptat din cauza a doi factori interconectați: apariția automobilelor și mutarea în suburbii pentru creșterea copiilor într-un spațiu mai mare. Este interesant cum arată orașele astăzi, la 50 de ani de la publicarea eseului lui Ward? Astăzi, mutarea în zonele suburbane este asociată în principal cu costul ridicat al locuințelor, și nu cu grija pentru copii. În zilele noastre, sunt din ce în ce mai multe mașini în centrul orașului, și, poate, aceasta este întoarcerea mingilor și a copiilor pe străzi.