
În câteva cuvinte
Danny Lyon, un fotograf rebel, și-a dedicat viața documentării marginalității și a luptei pentru drepturile civile. Autobiografia sa, 'This Is My Life I'm Talking About', explorează evoluția sa artistică și angajamentul său față de umanitate, oferind o perspectivă intimă asupra istoriei americane și a rolului fotografiei în schimbarea socială. Lucrările sale sunt o mărturie a curajului și integrității, influențând noul jurnalism și cinematografia independentă.
Danny Lyon (New York, 1942) a fost mereu considerat un rebel
Danny Lyon (New York, 1942) a fost mereu considerat un rebel, căutând răspunsuri la marginile societății, nu ca un simplu observator, ci ca un participant activ. Crescut într-o familie de origine evreiască, a auzit poveștile unchiului său Abram, care, după participarea activă la Revoluția Rusă din 1905, a fugit în Statele Unite; și pe cele ale bunicului său, aproape executat de bolșevici pentru că vindea pe ascuns propriile cărți; și pe cele ale mamei sale, care, exilată deja în New York, a fost concediată de la slujba sa de croitoreasă pentru că era comunistă, deși nu era. Tatăl său a fost un oftalmolog german și fotograf amator, care l-a avut ca pacient pe Alfred Stieglitz.
Politicianul John Lewis, vorbind în Mississippi, 1963. "Pe atunci împărțeam un apartament în Atlanta cu John și Sam Shirah", scrie Danny Lyon în 'This Is My Life I'm Talking About', Damiani Books, 2024.
Danny Lyon
"Mark di Suvero și cu mine în timp ce lucram la 'The Bikeriders', Hyde Park, Chicago, 1965", notează Lyon în 'This Is My Life I'm Talking About', Damiani Books, 2024. Danny Lyon
"Când biroul Magnum din Londra mi-a cerut să merg la Miami să-l fotografiez pe Muhammad Ali, am răspuns că nu sunt interesat de sport. Stephanie a spus: 'Ce? Ai înnebunit?'. Până în ziua de azi, aceasta este probabil fotografia mea preferată din tinerețe. Am avut ocazia să petrec patru zile cu unul dintre cei mai inspirați americani ai secolului XX", își amintește Lyon în memoriile sale 'This Is My Life I'm Talking About', Damiani Books, 2024.Danny Lyon
"Când tatăl meu a murit în 1977, am făcut acest montaj al vieții sale cu fotografiile pe care le-a făcut și le-a colecționat. Am plâns în timp ce o făceam. În el, Dr. Ernst F. Lyon apare în copilărie în Germania și traversând Atlanticul. Include, de asemenea, un autoportret pe care Ernst și l-a făcut cu mătușa sa Frida și soțul acesteia, Alfred; ambii au fost arestați în Köln și trimiși la Theresienstadt, unde și-au luat viața. Ernst apare și în New York City pe plajă cu Beba pe umeri, și înainte de moartea sa, ținut de mână de fiica mea cea mare, Gabrielle", notează Lyon în memoriile sale 'This Is My Life I'm Talking About', Damiani Books, 2024.Danny Lyon
"Susan Meiselas și Nancy Weiss Lyon cu Che, pisica cu șase degete, Llanito, New Mexico, 1979", scrie Lyon în 'This Is My Life I'm Talking About', Damiani Books, 2024.Danny Lyon
"În afara clubului Chicago Outlaws, o femeie pe un Harley", notează Lyon 'This Is My Life I'm Talking About', Damiani Books, 2024.Danny Lyon
"Cal, născut în Canada ca Arthur Dion, călărind cu Little Barbara. Cal, un fost 'Hells Angel' din San Bernadino, este cel mai bun prieten al meu în 'Outlaws'. În apartamentul meu din Hyde Park, a povestit multe dintre poveștile care au devenit textul cărții. În film, Cal este interpretat de Boyd Holbrook. Zugrav, Cal a căzut de pe o scară și a murit în anii optzeci", explică Lyon în 'This Is My Life I'm Talking About', Damiani Books, 2024.Danny Lyon
Părinții săi îi povesteau despre riscul, curajul și lupta celor care au luptat în favoarea Republicii în timpul Războiului Civil Spaniol. Așa că, de îndată ce a putut, Lyon a ieșit în căutarea propriilor eroi. Și i-a găsit. Despre aceste povești și multe altele care urmau să vină relatează This Is My Life I’m Talking About (Damiani), o autobiografie elocventă care parcurge aventurile acestui artist inovator al fotojurnalismului, al cărui nume figurează printre cei care au fost capabili să ridice fotografia socială americană la rang de operă de artă. El asigură că dorința sa de a „da ceva înapoi” țării care i-a primit pe părinții săi ca refugiați l-a pus în mișcare. Astfel, opera sa este legată de evoluția și de dezbaterea constantă cu privire la semnificația a ceea ce înseamnă să fii american.
Lyon povestește că, atunci când era copil, obișnuia să se oprească să se uite la vitrina unui anticariat de pe bulevardul Lexington din New York, unde era expusă reproducerea unei opere de El Bosco. Îl speria atât de mult încât abia se putea uita la ea. Cu toate acestea, era atras de oroarea acelor mici personaje decapitate și opărite. Avea deja o cameră și 17 ani, când în timpul unei vizite în Europa a mers în lagărul de concentrare de la Dachau și a făcut o fotografie a cenușii care era expusă într-un cuptor. „Camera pe care o țineam mă făcea mult mai curajos decât eram în realitate”, își amintește el. „Mă agățam de o mașină de metal și cristal, o separare între mine și ceea ce era acolo afară”.
"Cal, născut în Canada ca Arthur Dion, călărind cu Little Barbara. Cal, un fost 'Hells Angel' din San Bernadino, este cel mai bun prieten al meu în 'Outlaws'. În apartamentul meu din Hyde Park, a povestit multe dintre poveștile care au devenit textul cărții. În film, Cal este interpretat de Boyd Holbrook. Zugrav, Cal a căzut de pe o scară și a murit în anii optzeci", explică Lyon în 'This Is My Life I'm Talking About', Damiani Books, 2024.Danny Lyon
O distanță destinată să dispară, când în 1962, fiind student la istorie la Universitatea din Chicago — unde l-a avut coleg pe Bernie Sanders — , a făcut autostop până la Cairo, Illinois, pentru a „întâlni una dintre marile povești ale celei de-a doua jumătăți a secolului douăzeci”. Ca fotograf al Comitetului de Coordonare Studențească Non-Violentă (SSNC), ar participa activ la demonstrațiile în favoarea drepturilor civile care au avut loc de-a lungul fâșiei negre din sudul țării; strănepoții celor care fuseseră odată sclavi se revoltau împotriva legilor lui Jim Crow. Acolo l-ar cunoaște pe unul dintre eroii săi, activistul John Lewis, și ar fi încarcerat cu Martin Luther King. De asemenea, ar înțelege că cea mai bună modalitate de a obține o fotografie bună este implicarea. Astfel, fotografiile sale au dat mărturie despre curajul și integritatea sa. Documentau brutalitatea rasismului într-un mod atât de intim, cât și analitic. Departe de a fi publicate în paginile conservatoare ale revistei Life, au servit la ilustrarea posterelor și a pliantelor în favoarea cauzei, cu mult înainte ca mass-media să înceapă să acorde atenție luptei.
Mai târziu au venit experiențele sale cu membrii clubului de motocicliști, The Chicago, Outlaws. Asta a rezultat în cartea The Bikeriders. Publicată în 1968 include, pe lângă imagini, și interviurile pe care fotograful le-a înregistrat — această aventură a fost sursa de inspirație a ultimului film al lui Jeff Nichols, Bikeriders: legea asfaltului (2024) —. Cartea l-a consacrat pe Lyon ca o legendă printre fotografi. Deși a trece de la documentarea unei cauze care căuta să pună capăt secolelor de nedreptate și opresiune, la urmărirea aventurilor necontrolate ale unui grup de tineri albi, care își împodobeau jachetele de piele cu cruci gamate, ar putea părea o mare contradicție, Lyon îi considera pe toți niște marginalizați. Era un romantic convins că afinitatea sa cu orice formă de marginalizare îi permitea să ofere cititorilor un context mai larg despre disidența de orice fel.
Noul jurnalism prin obiectiv
Apropierea lui Lyon de fotografia documentară — în aceeași linie cu cea practicată de Larry Clark și Mary Ellen Mark—, a rescris metoda. Departe de a situa fotograful ca o figură care a urmat linia lui Walker Evans, și stilul său fără podoabe și profund observațional, Lyon a mers mai departe. De la Evans el a apreciat sensibilitatea cu care a știut să reprezinte viața celor mai umili și marginalizați, mai ales în colaborarea sa cu James Agee, dar opera lui Lyon a fost comparată cu Noul jurnalism practicat de Truman Capote, Tom Wolfe sau Hunter S. Thompson. Adică, pentru el adevărul (un adevăr partizan) se ascunde întotdeauna sub suprafață, inversând ideea unei fotografii documentare obiective și distante.
"Mark di Suvero și cu mine în timp ce lucram la 'The Bikeriders', Hyde Park, Chicago, 1965", notează Lyon în 'This Is My Life I'm Talking About', Damiani Books, 2024. Danny Lyon
În memoriile sale nu putea lipsi relatarea prieteniei sale cu Robert Frank. Ambii și-au transferat narațiunea vizuală în cinematograful independent. „Îl adoram pe Robert pentru ceea ce realizase cu Los Americanos, o carte care conținea zero informații despre fotograf. Era cu adevărat o privire anonimă asupra acestei țări”, scrie el.
The Destruction of Lower Manhattan, unde a documentat demolarea la scară largă a unei părți din New York; Conversations with the Dead, pentru mulți cea mai puternică lucrare a sa, unde a avut acces la durul sistem penitenciar din Statele Unite și s-a împrietenit cu mai mulți deținuți; Like a Thief’s Dream, unde se scufundă în viața unuia dintre cei mai urmăriți oameni din țară, James Ray Renton, un hoț de bănci, fugar și condamnat la moarte, sunt unele dintre cele mai cunoscute publicații ale sale. Acolo textul se împletește cu imaginea pentru a apropia cititorul de poveste. Astfel, acum cu This Is My Life I’m Talking About, oferă o viziune asupra evoluției și a abordărilor artistice ale acestui autor, angajat de la început cu ideea că o imagine unică nu s-ar putea susține singură. Fidel acestei noțiuni, autobiografia sa este în definitiv o poveste compusă din mici mari povești, scrise cu aceeași apropiere și afecțiune pentru oamenii pe care le distilează alte fotografii ale acestui autor.
„Se spune că există atât de multe planete în galaxia noastră care se învârt în jurul a sute de miliarde de stele încât nu este posibil să fim singuri. Cred că de aceea am făcut fotografiile și filmele pe care le-am făcut”, scrie Lyon. „Am vrut să arăt viitorului cum eram noi, oamenii. Să ne documentăm umanitatea și să facem parte din ea. Tinerii visează la lumi de cucerit. Și bătrânii visează”.
This Is My Life I’m Talking About. Danny Lyon. Damiani. 224 de pagini. 45 de euro.