Romanul „Futrono” de Cecilia Alfaro Gómez, recompensat cu premiul pentru „Cel mai bun roman nepublicat”, a stârnit reacții mixte în rândul criticilor. Protagonista, Paulina, se confruntă cu multiple crize: divorțul din cauza infidelității, probleme financiare și întoarcerea forțată la casa părintească.

Paulina, o femeie în jur de treizeci de ani, este copleșită de datorii către bănci. Viața ei se învârte în jurul încercărilor de a ieși din această situație. Părinții Paulinei, din păcate, nu sunt un model de urmat. Tatăl, cu istoria sa complexă de violență și narcisism, creează o atmosferă nefavorabilă. Incapacitatea familiei de a comunica normal nu face decât să agraveze situația.

În ciuda unui început promițător și a recunoașterii prin premiul literar, cartea dezamăgește. Principalul defect este personajul principal, Paulina. Ea nu este capabilă să conștientizeze gravitatea situației sale și să facă pași pentru a-și îmbunătăți viața. Obiceiul ei de a spune „da” tuturor și întotdeauna se reflectă și în încercările ei de a crea o imagine a unei vieți de succes pe rețelele sociale.

Paulina recurge la antidepresive, alcool și droguri, ceea ce îi înrăutățește situația. Drept urmare, ea se trezește într-o magazie în curte, reflectând asupra greșelilor sale. Deși romanul conține sclipiri de profunzime antropologică și intensitate narativă, în general, cartea nu lasă o impresie puternică.

În concluzie, „Futrono” este o poveste despre o femeie incapabilă să găsească o cale de ieșire dintr-un impas. Incapacitatea ei de a-și analiza experiențele și de a trage concluzii face ca romanul să nu ofere răspunsuri și să lase cititorul nedumerit.

Cartea „Futrono” este mai degrabă o dezamăgire decât un triumf.

Cuvinte cheie: Futrono, Cecilia Alfaro Gómez, carte, recenzie, roman, datorii, familie, Paulina.