În ultimii ani, lumea gastronomică a fost martora unei explozii de concursuri. De la căutarea celei mai bune pizza și burgeri până la desemnarea liderilor în salate – se pare că orice preparat popular are propriul său concurs.

Această tendință ridică tot mai multe întrebări. Autorul articolului pune sub semnul întrebării oportunitatea unei astfel de abordări. În spatele, aparent inofensivei, scop a acestor evenimente, se ascund avantaje evidente pentru diferite părți: participanți (restaurante, baruri), sponsori și mass-media.

Participanții au ocazia să se facă cunoscuți, sponsorii – să-și promoveze produsele. Dar ce se întâmplă cu mass-media? Ei primesc conținut care este ușor de distribuit pe rețelele sociale. Cu toate acestea, există și o serie de probleme: criterii de selecție dubioase, nepotism în juriu, lipsa transparenței.

În același timp, autorul recunoaște că unele concursuri pot fi utile, evidențiind munca unor unități mici, dar talentate, cărora le este greu să iasă în evidență fără o publicitate pe scară largă.

În cele din urmă, autorul întreabă cât de justificată este această cursă pentru „cel mai bun”? Nu se transformă dorința de perfecțiune într-un scop în sine, în spatele căruia se află doar o concurență continuă și dorința de a fi „mai bun decât ceilalți”?