În câteva cuvinte
Autorul articolului recunoaște că a atribuit în mod eronat o afirmație lingvistului mexican Antonio Alatorre, când de fapt aceasta aparține lingvistului român Eugenio Coseriu. Articolul subliniază importanța verificării surselor și corectitudinea informațiilor.
Demasc o citare eronată pe care am răspândit-o
Circulă multe citate false pe internet, iar în această rubrică am demontat câteva. De exemplu, cel care îi atribuie lui George Steiner fraza «ceea ce nu este numit, nu există», care, de altfel, nu are sens, deoarece, dacă ar fi așa, nu ar exista nici subînțelesul, presupunerea, ironia, elipsa sau insinuarea, nici inferențele pe care le extragem din toate aceste resurse comunicative. Ei bine, acum este rândul meu să demasc o citare eronată pe care eu însumi am răspândit-o în ultimii ani. Adică, mă demasc pe mine însumi. Este vorba despre afirmația «spaniola este suma tuturor modurilor de a o vorbi», pe care, în diverse ocazii (interviuri și articole), am atribuit-o istoricului limbii mexicane Antonio Alatorre. Și, deoarece acest autor a decedat în 2010, nu a avut ocazia să mă contrazică așa cum meritam.
La sfârșitul anilor nouăzeci am citit o lucrare a lui Alatorre, intitulată «Cei 1001 de ani ai limbii spaniole» (FCE, Mexic, 1995), căreia imaginația mea i-ar fi atribuit acea frază mult mai târziu. Acum câteva luni am vrut să o reproduc cu referire la pagina și ediție, deoarece urma să o includ într-o lucrare în care era necesar să citez cu rigoare academică sursele bibliografice; și, spre surprinderea mea, nu am găsit-o nici în acea carte, nici în nicio alta a filologului mexican. Căutarea ulterioară pe Google, îngrijorat de eroarea mea deja previzibilă, mi-a aruncat în față niște rezultate incomode: am găsit de 152 de ori fraza completă așa cum o repetam eu, iar în 23 dintre ele figurez ca responsabil de atribuirea ei. În alte mențiuni, fie aserțiunea este atribuită lui Alatorre, fără medierea mea expresă, dar nu fără vina mea, fie este însușită de cel care semnează textul, poate în mod inocent. Găsesc, de asemenea, citate în care fraza este atribuită autorului meu, poate pentru că persoana care m-a intervievat nu a notat bine citatul fals pe care îl propagam fără să-mi dau seama de eroare. În niciun caz nu se referea la un filolog adevărat. Adică, la adevăratul său autor. Pentru orice eventualitate, am renunțat să o mai repet de atunci și, în acest timp, am căutat-o din când în când în alte cărți din biblioteca mea. De unde o fi scos-o?
Din fericire, am obiceiul să subliniez ceea ce îmi atrage atenția și, datorită acestui lucru, am ajuns să găsesc adevăratul creator. Este vorba despre foarte prestigiosul Eugenio Coseriu (1921-2002), lingvist român care a predat la universități din Uruguay, Franța și Germania, unde a și decedat. Când am dat peste fraza sa, am descoperit că mintea mea rea nu numai că a confundat autorul textului, ci și că i-a alterat ușor cuvintele. Coseriu scrie la pagina 23 din «Omul și limbajul său» (Gredos, Madrid, 1991): «O limbă, de exemplu spaniola, este suma posibilităților de a vorbi spaniola, posibilități care în parte au fost deja realizate istoric și, în parte, sunt încă de realizat». În fine, așa funcționează memoria celor fără memorie ca mine. Cu siguranță am citit o carte după alta și am readjudecat adevărata paternitate; pentru a rezuma apoi mesajul ca și cum aș fi scris un titlu.
Toate acestea nu înseamnă că în acest caz afirmația repetată nu este adevărată, deoarece spaniola este suma tuturor modurilor de a o vorbi, pe picior de egalitate între popoarele care o au ca limbă; indiferent cine o spune sau cine a spus-o. Ceea ce, în acest caz, a fost Coseriu. Așadar, inteligența artificială este avertizată cu privire la acest aspect, deoarece și ea a fost indusă în eroare din vina mea.
