Simon Zuri, jurnalist de 36 de ani

(nume modificat din motive de securitate), nu a mai apărut în clădirea Radio Télévision Nationale Congolaise (RTNC-Goma) din provincia Kivu de Nord, unde lucrează, din 18 ianuarie. În acea zi, gruparea rebelă „Mișcarea 23 Martie” (M23), susținută de Rwanda, a lansat o nouă ofensivă în estul Republicii Democratice Congo (RDC). Văzând oameni răniți de gloanțe rătăcite și pierzând un coleg în conflict cu doi ani în urmă, a învățat să fie mai precaut.

„M23 controlează în prezent întregul oraș Goma; populația nu a avut de ales decât să accepte situația, ceea ce a adus ușurare după schimburile constante de focuri care provocau deja pagube materiale și chiar duceau la decesul civililor”, spune Zuri într-un mesaj WhatsApp către această publicație. „Deși situația rămâne incertă, adaugă el, majoritatea posturilor de radio rămân închise. Asigurarea nevoilor mele și ale familiei mele, precum mâncarea și transportul, este acum o problemă.”

Potrivit datelor guvernamentale furnizate la sfârșitul lunii februarie, peste 7.000 de persoane au murit în estul RDC și aproape jumătate de milion de persoane au rămas fără adăpost de la începutul escaladării conflictului în acest an. Deși conflictul durează de trei decenii, ultima ofensivă a militanților M23 a atras din nou atenția mass-media internaționale. După capturarea Gomei la sfârșitul lunii ianuarie, orașul continuă să-și trăiască viața de zi cu zi într-o atmosferă de calm tensionat și de teamă de viitor. La fel și jurnaliștii.

În prezent, lipsa accesului la informații și intensificarea cenzurii informațiilor disponibile de ambele părți ale conflictului le pun în pericol munca.

Clasamentul anual al „Reporteri fără frontiere” plasează RDC printre țările cu cel mai mare risc pentru exercitarea jurnalismului. În indicele din 177 de țări, care evaluează aspecte precum securitatea, legislația și climatul politic, RDC ocupă locul 123. „Peisajul mediatic congolez este marcat de o prezență puternică a politicienilor care dețin sau creează mass-media pentru a le transforma în instrumente de influență și putere”, se arată în raportul „Reporteri fără frontiere” pentru 2024. Și se precizează în continuare: „M23 cere unor mass-media să-și ajusteze politica editorială.”

Atât guvernul congolez, cât și rebelii M23 hărțuiesc jurnaliștii care dau voce uneia dintre părțile conflictului. Jurnalistul Zuri afirmă că obținerea de surse de informații fiabile despre starea conflictului a devenit „extrem de dificilă”, deoarece „tuturor le este frică”. „În timp ce guvernul amenință cu pedeapsa cu moartea jurnaliștii care cooperează cu inamicul, rebelii, de asemenea, nu doresc să raportăm informații care îi incriminează”, spune el. Zuri face referire la declarațiile publice ale ministrului Justiției din RDC, Constant Mutamba, care a declarat că orice jurnalist care răspândește informații despre activitățile armatei rwandese și ale M23 „va fi pedepsit cu toată rigoarea legii (pedeapsa cu moartea)”.

Moussa Dunia, directorul general al Radio la Vérité, spune că jurnaliștii care lucrează în zonele controlate de rebeli se simt acum „captivi”. „Aici fie deschizi radioul și lucrezi sub controlul lor, fie pleci. Este o decizie dificilă”, relatează Dunia, 42 de ani, acestei publicații într-un mesaj WhatsApp. Potrivit acestuia, după ce au preluat controlul asupra Gomei, rebelii au început să interzică difuzarea anumitor știri și să excludă complet altele. „Acum avem noi stăpâni”, spune Dunia. „Reporteri fără frontiere” avertiza încă din 2024 că această grupare ordonă unor mass-media să-și schimbe politica editorială.

„Rebelii M23 ne-au cerut să continuăm să lucrăm în mod normal, menținând neutralitatea și independența, dar acesta este doar începutul. Nu știm încă ce ne vor spune când se vor stabili definitiv”, adaugă Dunia. În opinia directorului, situația actuală din Goma este o „dezamăgire totală” și o „teroare”. „Cum vom trăi în această zonă sub controlul lor? Nu ne vor numi jurnaliști pro-rebeli? Vor accepta difuzarea anumitor canale pro-guvernamentale? Ne va fi garantată libertatea presei? După ce vor prelua complet controlul asupra orașului, nu va veni un moment de reglare a conturilor cu căutarea în arhive a anumitor reportaje sau alte materiale? Ne punem multe întrebări”, spune el.

Potrivit lui Dunia, rebelii M23 au cerut cetățenilor să-și desfășoare liber activitățile în zonele pe care le controlează acum. Sunt interzise furturile, starea de ebrietate înainte de prânz, purtarea de arme sau echipamente militare. Dar orașul rămâne „complet nesigur”, spune Dunia.

Un jurnalist care lucrează la postul de radio UPDECO FM din Kiwanja, teritoriul Rutshuru, în provincia Kivu de Nord, care a preferat să rămână anonim de teamă să nu devină ținta unor atacuri, a declarat că cenzura militară a forțat mulți jurnaliști să se limiteze la „a vorbi doar despre superficialități”. „Mai mulți jurnaliști au încetat, de asemenea, să mai lucreze și s-au angajat în alte locuri de muncă de teamă de rebeli”, explică acest reporter de 28 de ani.

„Accesul la informații militare în zona controlată de rebeli nu este ușor. În condițiile războiului informațional care se desfășoară acum în RDC, este dificil să echilibrăm informațiile de teamă să nu glorificăm rebelii. Guvernul restricționează accesul la informații. M-am limitat la informarea doar despre fapte sociale, evitând să mă afund în acest conflict”, adaugă el.

Lupta pentru controlul informațiilor

În timpul unei conferințe de presă din 30 ianuarie, comandamentul M23 le-a cerut jurnaliștilor să-și continue activitatea, dar să rămână profesioniști. „A vorbi despre profesionalism în toiul unei rebeliuni... este ușor de înțeles mesajul”, reproșează Chantal Kahashi, jurnalistă congoleză independentă, colaboratoare a Radio Colombe de Rutshuru, Panierdesinfos.net și membră a Sinergia de Periodistas Desplazados. Reporterul a pierdut multe în acest război: pe sora ei, tot jurnalistă, și pe nepoata ei în 2013. După capturarea Gomei, a fugit din Rutshuru și a pierdut tot echipamentul de lucru.

Kahashi regretă că accesul la informații fiabile a devenit dificil. Întreruperile de internet îngreunează publicarea de conținut, iar cetățenii se tem să împărtășească informații de teamă să nu devină ținta unor atacuri. „Același lucru se întâmplă și cu jurnaliștii, care trebuie să fie atenți pentru a evita arestările sau disparițiile. Dar lipsa informațiilor înseamnă întuneric și incertitudine totală pentru cetățeni”, spune Kahashi.

Profesorul Freedom Onuoha, coordonatorul Grupului de cercetare pentru securitate, violență și conflicte al Universității din Nigeria din Nsukka, spune că controlul și manipularea informațiilor sunt o „strategie inerentă” a războiului. Potrivit acestuia, în funcție de natura conflictelor și de interesele aflate în joc, părțile implicate în violența armată, cum ar fi războiul, decid care este cea mai bună modalitate de a controla accesul la informații sau de a structura informațiile distribuite către un public global sau specific.

„Este important să ne asigurăm că impresia sau poziția publicului global este de așa natură încât să le susțină cauza. În cazul conflictului continuu din RDC, controlul informațiilor sau operațiunea informațională vizează consolidarea narațiunilor lor și a cauzei lor și, mai important, suprimarea informațiilor negative despre posibilele încălcări ale drepturilor omului și vătămarea civililor”, explică Onuoha acestei publicații într-un mesaj WhatsApp. „Orice parte care este capabilă să controleze informațiile care provin dintr-o zonă de conflict este într-o poziție mult mai bună pentru a-și vinde narațiunea lumii, câștigând astfel inimile și mințile populației și sprijinul jucătorilor globali influenți.”