Scriitoarea Cristina Rivera Garza a înțeles citindu-l pe Karl Marx că există modalități de a schimba nu doar lumea, ci și propria lume.

«Presupun că asta fac și acele afișe de acolo», a spus autoarea marți după-amiază într-un Saló de Cent al Primăriei din Barcelona arhiplin, întrerupând pentru câteva secunde textul pe care îl avea scris pentru Pregó de la Lectura, discursul care dă startul evenimentelor culturale de Sant Jordi în capitala catalană.

Cristina Rivera Garza: «Spaniola în SUA este încă considerată o limbă de categoria a doua»

Este logic ca autoarea mexicană să fi provocat o tăcere pentru ca întreaga sală să-și întoarcă capetele timp de câteva secunde, astfel încât cei prezenți să poată citi zecile de pancarte pe care angajații bibliotecilor publice le țineau sus în tăcere de la începutul evenimentului («Lipsă de personal», «Bibliotecare maltratate» sau «Suntem oameni, nu numere», erau unele dintre acuzații). Stabilită în Statele Unite de ani de zile, profesoară la Universitatea din Houston și câștigătoare a premiului Pulitzer 2024 pentru El invencible verano de Liliana, eseul despre modul în care sora ei a fost victima unui femicid în 1990, care a devenit un text esențial pentru a numi și denunța violența de gen, autoarea a revendicat înainte de a-și citi discursul că «bibliotecile sunt instituții fundamentale pentru viața publică, care trebuie apărate la fel ca educația publică».

După ce și-a amintit de trecerea ei printr-o Barcelona «cosmopolită și integratoare» în timp ce se bucura de bursa María Zambrano și și-a dedicat predica migranților «care în momente dificile ca acestea ne susțin», Rivera Garza a revendicat în predica sa lectura ca armă pentru transformarea colectivă. «Experiența unică a lecturii oferă libertatea radicală și inalienabilă de la care este ușor să ne imaginăm alte vieți și alte lumi», a susținut ea. Alergică la figura autorului ca gânditor izolat și absorbit de sine, mexicanca a făcut apel la puterea imaginației pentru a produce noi realități colective. «Adevărata lectură ne transformă. Intrăm fiind o persoană și ieșim fiind alta. Nu am mai fost niciodată aceeași după ce am citit Valurile Virginiei Woolf», a spus ea, pentru a numi apoi alți autori capitali în experiența ei de lectură: Herman Hesse, Annie Ernaux, Rebecca Solnit, Carmen Laforet sau José Revueltas, printre alții.

Scriitoarea mexicană Cristina Rivera Garza și consilierul pentru Cultură al Barcelonei, Xavier Marcé, la evenimentul Pregó de la Lectura 2025

DAVID ZORRAKINO - EUROPA PRESS (DAVID ZORRAKINO - EUROPA PRESS)

Amintind potențialul creativ al utilizărilor punctuației de Gertrude Stein, Selva Amada, Laura Fernández, Gabriela Wiener (prezentă în primul rând, așezată la câțiva metri de Gemma Ruiz Palà), Rivera Garza a numit-o pe sora ei Liliana și afecțiunea ei pentru punctele de suspensie în textele pe care le-a recuperat după asasinarea ei ca o nouă formă de dialog în care hârtia, dincolo de realismul magic, acționează ca intermediar între ele. «Toate cuvintele amestecate de semnele de punctuație sunt suflare», a spus ea, pentru a sublinia că «bibliotecile sunt guri de aer proaspăt» și că «lectura ne permite să ne recăpătăm răsuflarea în vremurile sufocante care ne pândesc chiar acum».

«Ne unește fraza care-ți leagă plămânii de ai mei. A citi înseamnă a respira la unison», a spus ea la încheierea discursului său, pledând pentru «incendiul imaginației corporale», pentru «gândirea critică» și simțindu-se mai atrasă de acele lecturi care, mai mult decât să ne conducă la identificare ca o oglindă, ne provoacă înstrăinare. «Viziunile altora sunt cele care pun la îndoială și credințele noastre cele mai ferme. Cei care ne fac să vedem că viața nu este așa cum o imaginasem. Lumea poate fi ceva mai mult. Asta merge mai departe», a spus ea.

În discuția ulterioară cu comunicatoarea Anna Guitart, Rivera Garza a amintit că premiul Pulitzer a servit pentru «reactivarea conversației, pentru identificarea pericolelor și cum să protejăm femeile și să predăm o lume în care pot merge în pace» împotriva violenței de gen.

La rândul său, consilierul pentru Cultură al Primăriei, Xavier Marcé, a revendicat-o pe Rivera Garza ca fiind «una dintre cele mai relevante voci ale literaturii mexicane contemporane» și a subliniat, «în fața unei lumi zguduite», etapa ca profesor a Papei Francisc care le-a predat elevilor săi García Lorca, «un Papă căruia îi plăcea literatura» și a amintit cuvintele lui Mario Vargas Llosa când a spus că «Barcelona de Sant Jordi este o mare librărie» pentru a sublinia relevanța uneia dintre frazele celebre ale oratoarei: «Dacă am crede că lumea este bine, nu am avea nevoie să scriem».