Oficiile centrale ale PSOE și PP urmăresc cu mare interes evenimentele din Canada

Oficiile centrale ale PSOE și PP urmăresc cu mare interes evenimentele care se desfășoară la peste 7.000 de kilometri de Madrid. În Canada, în urmă cu câteva săptămâni, liberalii lui Justin Trudeau erau complet scufundați în sondaje, până la punctul în care liderul lor a anunțat retragerea pentru a încerca să-și salveze partidul. Conservatorii aveau un avans de peste 20 de puncte în sondaje; alegerile din acest an, încă fără o dată stabilită, păreau rezolvate printr-o schimbare spre dreapta, în linie cu SUA. Însă ofensiva lui Donald Trump împotriva Canadei, reapariția unui sentiment patriotic și discursul ferm al lui Trudeau au provocat o schimbare radicală. Acum, liberalii sunt în frunte în unele sondaje, iar conservatorii încearcă disperați să se distanțeze de Trump, cu care până acum câteva luni împărtășeau multe lucruri. Cazul canadian, privit din conducerile PSOE și PP, demonstrează că Trump poate da peste cap politicile naționale și nu doar prin consolidarea extremei drepte, așa cum își dorește Vox, ci și prin oferirea de aripi celor care se opun politicilor sale într-un mod mai ferm.

Această certitudine, împreună cu contactele cu lideri europeni ai PPE, a provocat o schimbare în strategia lui Alberto Núñez Feijóo. Acum revine la discuțiile despre politica internațională, un subiect pe care îl abandonase, și se distanțează de Trump, pe care îl critică — chiar și fără a-l cita — pentru politica sa de tarife împotriva Europei. Asta îl îndepărtează de Vox, dar Feijóo rămâne mereu atât de preocupat de politica națională, unde se simte mai confortabil, încât nu poate evita improvizații în apărarea partidului lui Santiago Abascal, precum cea de joi, când l-a criticat pe Pedro Sánchez pentru că a făcut un “apartheid” și i-a lăsat în afara rundei pe care o va face la La Moncloa săptămâna viitoare cu toate grupurile.

În Executiv există o convingere absolută, confirmată de multe luni de analiză: dacă politica spaniolă se îndreaptă spre agenda internațională, așa cum se întâmplă în toate țările europene, asta îl va avantaja pe Sánchez. “Feijóo știe totul despre cazul Koldo, dar despre politica internațională nu știe nimic. Sánchez va culege acum tot ce a semănat în ultimii ani, din 2018 a marcat un profil internațional foarte înalt și a împletit relații care acum sunt fundamentale. PP a pierdut ani în această privință. Și acum o va observa”, subliniază un membru al Guvernului.

PP încearcă să slăbească poziția lui Sánchez cu ideea că majoritatea investiției nu va sprijini această creștere a cheltuielilor pentru apărare. Popularii speră că președintele va trebui să ceară ajutorul lui Feijóo, dar realitatea este că planurile Guvernului nu includ nimic care să necesite un vot agonizant în Congres. Sánchez s-a lăudat joi că Executivul său a crescut cu 10% în fiecare an cheltuielile pentru apărare, și a făcut-o fără a avea nevoie de sprijinul PP. Diferite surse din Cabinet sunt de acord că există marjă, chiar și fără Bugete, prin extinderi de credit sau folosind fondul de contingențe, ca până acum, pentru a continua să crească cheltuielile pentru apărare fără a fi nevoie să ceară ajutorul PP.

În plus, Spania va lupta pentru ca principalele creșteri să vină prin fonduri comune ale UE, iar Sánchez insistă să extindă conceptul nu doar la apărare, ci și la securitate, pentru a putea include toate cheltuielile care se desfășoară în securitatea cibernetică și alte probleme. Președintele Guvernului va garanta tuturor interlocutorilor săi din majoritate, chiar și celor mai critici din stânga, că această creștere a cheltuielilor nu va presupune în niciun caz reduceri sociale. “Dacă Trump vrea ca Europa să fie ca SUA, cu un stat de bunăstare slab și multe cheltuieli pentru apărare, nu va reuși. Nu ne îndreptăm în acea direcție, nici noi, nici nimeni altcineva. Nici Italia, nici Franța, nici Germania nu vor accepta reduceri la pensii, sănătate sau educație pentru a le cumpăra tancuri”, rezumă un membru al Guvernului. Chiar Sánchez a fost foarte clar joi la Bruxelles: “Modelul nostru de bunăstare este imbatabil și trebuie să-l apărăm”.

Dacă Feijóo crede că joi, când va merge la La Moncloa, Sánchez îi va cere votul, totul indică că nu va fi așa. Președintele a organizat o rundă cu toate grupurile la același nivel — un lucru care a supărat foarte mult PP, care pretindea un tratament preferențial — pentru a împărtăși cu ei informațiile și pentru a le explica ce pași intenționează să facă, dar lucrurile sunt încă într-o fază foarte inițială, nu sunt acordate nici măcar instrumentele, nici unde se vor cheltui banii și cum se vor finanța. Sánchez este concentrat acum să obțină ca banii europeni să ajungă sub formă de transfer, și nu doar de împrumuturi, o dezbatere foarte similară cu cea pe care a avut-o UE în plină pandemie, când se negociau fondurile europene care în cele din urmă pentru Spania au însemnat 72.000 de milioane de euro în transferuri directe, adică bani care nu trebuie returnați.

În Guvern există o discuție între PSOE și Sumar cu privire la creșterea cheltuielilor pentru apărare, o chestiune care a fost întotdeauna foarte sensibilă. Cel mai delicat Consiliu de Miniștri pe care l-a trăit coaliția a fost în iulie 2022 și s-a învârtit tocmai în jurul NATO, intrarea Suediei și Finlandei și creșterea bugetului de apărare. Niciodată ca atunci nu a fost Guvernul în pragul rupturii. Dar acum, atât în PSOE, cât și în Sumar transmit că există diferențe, dar nu insurmontabile. Sumar solicită ca în loc să se crească cheltuielile, acestea să fie orientate mai bine, cu acorduri în cadrul UE pentru a nu cheltui toți pe același lucru și mai ales pentru a nu îngrășa industria militară a SUA. Socialiștii nu au o viziune atât de diferită, și de fapt Sánchez transmite un mesaj mult mai precaut decât cel al altor lideri europeni și insistă că Spania cheltuiește deja mult și, de exemplu, în echipamente este deja peste 20% din cheltuielile pe care le solicită NATO. Sánchez pariază, de asemenea, pe investiții în industria de apărare europeană — Spania are un sector puternic — și nu americană.

Președintele îi va reaminti, de asemenea, lui Feijóo, care acum solicită chiar și să se ajungă la 3%, că cu PP la La Moncloa, cheltuielile au rămas sub 1%, și el este cel care le-a crescut foarte mult. De fapt, dacă nu ar fi pentru că PIB-ul spaniol crește intens în ultimii ani, obiectivul de 2% ar fi deja mult mai aproape.

PSOE are încredere și într-un discurs pragmatic al altor parteneri precum ERC și, desigur, al PNV și Junts, dar se consideră de la sine înțeles respingerea lui Podemos. Cu toate acestea, la La Moncloa insistă că nu vor avea nevoie de niciun vot pe termen scurt. Ar fi nevoie doar să se ducă în Congres o eventuală trimitere de trupe în Ucraina pentru a garanta un proces de pace, și acolo ar trebui să se vadă ce poziții adoptă fiecare grup, dar în orice caz acesta este un scenariu îndepărtat. Chiar Sánchez l-a criticat joi pe francezul Emmanuel Macron pentru că a subliniat această idee a trimiterii de trupe ca pe ceva iminent, când pacea este încă foarte departe. “Și în stânga se schimbă pozițiile. Aceasta nu este războiul din Irak, SUA invadând o țară. Aceasta este o țară invadată de un alt imperiu, Rusia, care se apără și trebuie să o ajutăm. Este ca republica spaniolă în 1936 care cerea ajutor democrațiilor europene și SUA. Va sprijini stânga spaniolă că trebuie să-i lăsăm singuri?”, rezumă un ministru. “Europa s-a trezit și a înțeles că nu mai putem avea încredere în SUA. Acum trebuie să vedem cum o facem, dar scenariul cumpărării de tancuri și reducerii serviciilor sociale nu există. Nimeni nu este în asta în Europa, opiniile publice ar respinge-o categoric”, sentențiază un altul. Politica spaniolă se contopește din ce în ce mai mult cu politica internațională, și fiecare partid se repoziționează în fața noului scenariu. Această săptămână va oferi multe indicii despre aceste mișcări, și doar Vox rămâne cu Trump. În curând se va afla dacă a fost o alegere bună sau o greșeală.