Carlos Crespo, directorul general al Multiópticas, cu 550 de magazine în Spania, s-a născut la Madrid acum 49 de ani. Încă de la începutul conversației își exprimă clar aprecierea pentru gastronomie. Familia sa provine din Salamanca, dintr-un sat apropiat de Guijuelo, un tărâm al jambonului: «Cea mai bună mâncare națională, la care adaugi un pahar bun de vin și ești în glorie».

Întrebare. Câte perechi de ochelari aveți?

Răspuns. Păi nu aș ști să spun. Peste 10. Folosesc ochelari de vedere de la șase ani și încerc să îi combin cu hainele.

Î. Câte ore lucrați?

R. Este greu de determinat. Mi-ar ieși multe, dar o fac cu drag, cu entuziasm. Nu am un program fix, lucrez în funcție de cerere și îmi place să dedic ore. Pot lucra dimineața, după-amiaza, noaptea. Mă dedic muncii.

Î. Vă controlați agenda sau ea vă controlează pe dumneavoastră?

R. Ca să dau bine, aș spune că eu controlez agenda, dar este neadevărat. Până la urmă, agenda ajunge să marcheze viața de zi cu zi a oricărei persoane. Nu am reușit în viața mea profesională să îmi controlez agenda 100%.

Î. De ce se întâmplă asta?

R. Așteptările noastre la începutul zilei sunt superioare realității. Este un rău care ne pândește pe toți. Ne place să trăim prea repede și nu lăsăm timp pentru calm din cauza imediatității lumii digitale și a ecranelor. În Asia și în America Latină ritmul este altul. Eu încerc să îmi ofer momente de reflecție la muncă la sfârșitul zilei.

Î. Știți să vă deconectați, o faceți?

R. Nu este ușor. Încerc să îmi găsesc locul meu. În fiecare zi caut un spațiu unde să mă pot dedica hobby-urilor mele și conversației cu familia, dar nu îmi este simplu. Rutina de weekend este cea care mă ajută să mă deconectez.

Î. Sunteți stresat?

R. Da, sunt. Face parte din muncă. Există vârfuri care generează destul de mult stres. Încerc să îl combat cu plimbări și cu muzică, care îmi place foarte mult.

Î. Ce gen de muzică preferați?

R. Îmi place mai ales rock-ul, heavy metal. Queen și AC/DC sunt printre preferatele mele. Mă ajută să mă deconectez. Dar sunt un iubitor al muzicii, fie că este flamenco, pop sau clasică. Și al muzicii live.

Î. Care sunt hobby-urile dumneavoastră în afară de muzică?

R. Cum pot, caut o scuză pentru a avea o masă bună și o față de masă bună. Pentru a avea un vin bun și o conversație bună. Asta mă pasionează. Gastronomia este ceea ce îmi place cel mai mult, deși mă costă în alte aspecte. În weekend încerc să organizez planuri, fie acasă, fie în oraș, pentru a căuta acel moment de relaxare. Atunci evadez cel mai bine.

Î. Gătiți?

R. Îmi place mai mult să mă bucur de mâncare. Nu sunt foarte priceput la gătit. Cu excepția cazului în care este implicat puțin cărbune, acolo mă descurc foarte bine.

Î. Care este bucătăria dumneavoastră preferată?

R. Sunt un iubitor al cărnii bune și al mâncarurilor gătite la lingură: un cocido bun, niște fabes bune, un antricot..., sunt lucruri care îmi plac mult și am avantajul de a împărtăși aceste gusturi cu soția și fiul meu.

Î. Ce restaurant ați recomanda?

R. Ca bun iubitor de carne, îmi place mult restaurantul Charrúa. Și în zona unde locuiesc eu este El brasero de don Pedro. Sunt un client obișnuit în weekend.

Î. Și vinul, mai bun alb sau roșu? Ce ne sfătuiți?

R. Sunt mai mult de vin roșu. Și există un vin de care sunt foarte atașat pentru că m-am căsătorit cu el. În anul 2000 nu era foarte cunoscut, dar astăzi a dobândit multă faimă, și am avut norocul să merg la cramă și să îl cumpăr direct de acolo, o partidă mare pentru nunta mea, căci voiam să îmi fac un capriciu. Este Pago de Carraovejas, pe care l-am încercat prima dată acompaniat de o pizza.

Î. Ce faceți în weekend? Pentru că nu puteți petrece toată ziua mâncând.

R. Să nu credeți, aproape... Nu, glumesc. Am un fiu de 16 ani care este pasionat de baschet, și mie îmi place, și joacă în trei echipe, ceea ce mă face să am o agendă practic planificată în jurul lui. Trebuie să îl duc să joace în multe locuri diferite din Comunitatea Madrid și profit de acel loc și fie mâncăm înainte, fie după. Îmi place mult și să mă plimb, fac plimbări lungi, și să conversez cu prietenii, să profit de acele momente pentru a ieși, pentru că dacă stau acasă, până la urmă, deschid calculatorul și ajung să lucrez.

Î. Faceți sport?

R. Nu, acum nu practic. Am o leziune la genunchi și acum trebuie să fac plimbări «cu semințe». Înainte alergam, îmi plăcea mult. Este forma ușoară de a face sport. Acum joc uneori padel cu prietenii și în fiecare zi fac o plimbare pentru a mă deconecta și a intra mai «curat» în mediul familial.

Î. Vă place să citiți, să călătoriți...?

R. Îmi plac ambele. Profit să citesc mai mult vara decât iarna, asta e adevărat. Am mai mult timp. Îmi plac mai ales biografiile sau poveștile reale. Citesc o carte pe care mi-au dăruit-o: «Shoe Dog» (în spaniolă «Nunca te pares»), despre istoria unui director de la Nike. Și să călătoresc îmi place la nebunie. Sunt destul de «disfrutón» (o persoană care se bucură de viață), mai ales de coasta spaniolă. Foarte pasionat de Cádiz, unde merg de câte ori pot pentru că este alt loc care mă relaxează mult. Să fac o plimbare pe lângă plajă la reflux, să ascult sunetul mării... Am acolo micul meu colț în Chiclana, pe plaja La Barrosa, și cum pot evadez să petrec weekendul sau câteva zile, timpul pe care mi-l permite munca. Mă relaxează enorm. Și vara sunt nelipsit din zonă. Ar fi locul meu perfect pentru a mă pensiona: Chiclana. Să vedem dacă reușesc. Este una dintre provocările pe care le am.

Î. Când intenționați să vă pensionați?

R. Ufff. Îmi amintesc că tânăr spuneam că pe la 45. La 45 am spus la 50 și acum la 50 continui să amân cu încă cinci ani. Nu știu, sincer, nu am un orizont, o dată marcată în calendar, pentru că încă mă bucur de ceea ce fac. Am un proiect extraordinar în față: transformarea Multiópticas și nu mă văd plecat de aici în următorii 5 sau 10 ani. Dar va veni momentul.

Î. Ce veți face când vă veți pensiona?

R. Nu am un proiect clar, ceea ce știu este că, după această activitate de zi cu zi la care suntem supuși toți, nu mă văd stând degeaba, voi avea nevoie să caut un tip de hobby sau activitate care să mă țină ocupat, dar cu relaxare. Voi încerca să îmi găsesc ceva lucrând puține ore și de bună calitate, dacă există așa ceva. Mi-ar plăcea să am un fel de relație cu piața muncii pentru că nu mă văd stând liniștit făcând plimbări. Dar nu am nimic la orizont, nu am avut timp să mă gândesc la asta.