Mohammed Arshad, de origine indiană, are 34 de ani.

Mohammed Arshad, de origine indiană, are 34 de ani. A fost contactat pe rețelele sociale cu o ofertă de „muncă bună”, de aproximativ 1.000 de euro lunar, la o companie tehnologică din Laos. Când a ajuns, s-a lovit de realitate. „Mi-au confiscat pașaportul și au refuzat să mi-l returneze până nu plătesc vreo 100.000 de euro sau muncesc gratuit timp de un an”, relatează el. Misiunea lui era să înșele cu identități false prin internet, cu consecințe devastatoare pentru victime, care depășesc daunele economice. În timpul captivității sale, până în primăvara trecută, a fost martor la torturi și violuri, similar cu ceea ce i s-a întâmplat lui Xu Bochun, de 39 de ani, din Shanghai, după cum a relatat acesta recent pentru Джерело новини. Arshad și Xu Bochun au fost victimele mafiilor cibernetice, care recrutează prin înșelăciune din până la 22 de țări peste 250.000 de persoane ca forță de muncă forțată pentru ceea ce Jürgen Stock, secretarul general al Interpol până în noiembrie, numește „o epidemie de fraudă la scară masivă și mondială”.

Arshad a reușit să trimită o notificare ambasadei indiene și a fost eliberat pe 2 iunie din așa-numitul Triunghi de Aur, care include Myanmar, Laos și Thailanda. Centrul de Coordonare a Criminalității Cibernetice din India, deși a eliberat multe victime, are încă o listă cu sute de persoane care au intrat în aceste zone cu vize de turist și nu s-au mai întors.

Experiența sa a fost mai puțin traumatizantă decât cea a unui tânăr de 24 de ani din Sri Lanka, care s-a identificat la BBC drept Rovi. Acesta a relatat torturi cu șocuri electrice, violuri multiple asupra colegelor. „Am petrecut 16 zile într-o celulă pentru că nu i-am ascultat. Îmi dădeau apă amestecată cu mucuri de țigară și cenușă de băut”, își amintește el.

Neel Vijay, un tânăr de 21 de ani, tot din India, a reușit să scape din captivitate, timp în care a fost obligat să muncească peste 15 ore pe zi, cu o singură zi liberă pe lună, deoarece familia sa a plătit o răscumpărare de 7.000 de euro. El detaliază aceleași circumstanțe de extorcare, tortură și exploatare.

Interpol a confirmat relatările victimelor, care, potrivit poliției internaționale, „sunt exploatate financiar, bătute și abuzate sexual”. Un studiu al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) privind traficul de persoane estimează că numărul de sclavi ai acestor organizații depășește 150.000 de persoane. Biroul pentru Drepturile Omului al ONU ridică această cifră la peste 250.000 numai în Triunghiul de Aur.

Pentru Ling Li, de la Universitatea Ca’ Foscari (Veneția) și coautoare a cărții Scam (Fraudă), este dificil să se cuantifice cu precizie numărul de angajați din această industrie și respinge, de asemenea, ideea că toți sunt forțați sau înșelați: „Multe persoane intră inițial în mod voluntar, căutând să participe la escrocherii, dar apoi se trezesc prinse, închise și supuse abuzurilor, devenind astfel victime. Numărul acestora depinde în mare măsură de modul în care se definește traficul de persoane sau munca forțată, iar diferite țări au propriile cadre legale pentru acești termeni”. De asemenea, ea nu cuantifică volumul de afaceri al acestor mafii, deși precizează că este o rețea „enormă și se extinde foarte repede”. „Numai în Cambodgia, am identificat peste 250 de site-uri frauduloase”, precizează autoarea.

Industria terorii

„Aceste escrocherii nu sunt executate doar de indivizi, ci sunt orchestrate de grupuri criminale organizate care operează la scară industrială”, afirmă Jack Whittaker, criminolog de la Universitatea din Surrey, și Suleman Lazarus, coleg de la London School, în The Conversation. Ambii sunt coautori ai unei investigații în Journal of Economic Criminology despre victimele acestor mafii.

Whittaker și Lázarus confirmă relatările celor căzuți în schemele de sclavi cibernetici: „Persoanelor vulnerabile din punct de vedere economic li se promite locuri de muncă [de multe ori în cazinouri] și sunt trimise în Asia de Sud-Est, de obicei în Cambodgia și Myanmar, din întreaga lume. Apoi sunt închise în incinte mari și pot fi obligate să înșele oamenii timp de 17 ore pe zi”.

Ling Li completează acest scenariu teribil: „De obicei, victimele sunt închise în camere sau clădiri aglomerate, cu o intimitate minimă. Ele sunt menținute sub supraveghere constantă și libertatea lor este sever restricționată; nu li se permite să părăsească incinta fără permisiune și sunt supuse violenței dacă încearcă să scape. Pe lângă închiderea fizică, victimele se pot confrunta cu manipularea psihologică. Traficanții pot folosi coerciția emoțională, cum ar fi amenințări la adresa familiilor lor sau promisiuni de recompense viitoare, pentru a asigura obediența victimelor. Există, de asemenea, teama constantă de a fi pedepsit sau de a fi denunțat autorităților, ceea ce face ca multe victime să fie reticente în a căuta ajutor”.

Un raport al Humanity Research Consultancy, o entitate socială care investighează sclavia modernă, detaliază că, „pentru a garanta respectarea [muncii de escroci], traficanții își torturează în mod regulat victimele, cu metode precum electrocutarea, îngroparea de vii a captivilor sau ruperea degetelor cu ciocane”. „Femeile sunt adesea obligate să practice munca sexuală în bordelurile complexului și să acționeze ca modele în timpul apelurilor video cu potențialele victime”, adaugă lucrarea.

În februarie, un raid major în centre de apeluri frauduloase din Myanmar a dus la identificarea a mii de sclavi din diferite țări. Numai Thailanda, după cum a confirmat prim-ministrul, Paetongtarn Shinawatra, gestionează repatrierea a 7.000 de persoane înrobite. Alte sute s-au întors în China cu zboruri organizate de guvern. Operațiunea Serengueti, finalizată la sfârșitul anului de Interpol, Afripol și 19 țări, s-a încheiat cu 1.006 arestări pentru fraude cibernetice care au provocat pierderi de peste 185 de milioane de euro și au afectat 35.000 de victime.

„În ultimele luni, au existat măsuri represive, arestări și întreruperi ale internetului de către agențiile de aplicare a legii și guvernele regionale. Cambodgia, Myanmar și Laos rămân cele mai atroce refugii pentru operațiunile criminale”, detaliază Clara Fong și Abigail McGowan în Consiliul pentru Relații Externe, un ONG fondat în SUA și specializat în politică externă și relații internaționale.

Acțiunile din regiunea asiatică au loc în urma unui raport al organizației independente US Institute of Peace (USIP) în care se avertizează că „criminalitatea organizată este un motor important al conflictelor la nivel mondial”. „Singura speranță de a destabiliza și dezmembra această rețea criminală complexă și înrădăcinată în Asia de Sud-Est este un efort internațional dedicat și coordonat”, solicită USIP.

Acest efort trebuie să fie proporțional cu proliferarea mafiilor. Qiaoyu Luo, doctorandă la Facultatea de Sociologie a Universității din Oxford cu o cercetare despre industria criminalității cibernetice chineze, detaliază într-un studiu publicat în Nature, că „accesul generalizat la internet a facilitat o creștere a criminalității cibernetice în scop lucrativ”. „Aceasta”, adaugă ea, „este acum extrem de industrializată și operează cu un set de acte malițioase care, în unele cazuri, nu necesită abilități tehnice avansate”.

Cercetătoarea calculează că daunele economice ale criminalității cibernetice vor atinge 10.500 de milioane de dolari în acest an, aproape dublu față de acum patru ani. „Multe dintre aceste activități ilicite sunt efectuate de întreprinderi criminale care adoptă structuri care seamănă cu afaceri legale”, avertizează ea.

Motorul acestor activități este, în principal, profitul rapid și cu o investiție minimă. Un studiu publicat în Plos One a contabilizat peste patru milioane de euro fraudați prin internet în 12 luni și numai în două regiuni din Regatul Unit analizate.

Nu numai un prejudiciu economic

Campaniile de fraudă se adresează tuturor categoriilor de vârstă sau condiției sociale, dar cei care s-au recunoscut mai afectați, mai sever, au fost majoritar persoane peste 55 de ani, care au relatat consecințe nu numai economice, prin pierderea economiilor, ci și sechele psihologice grave, cum ar fi depresia și anxietatea. „Deși riscul de criminalitate cibernetică este mai mare în rândul grupurilor demografice mai tinere, adulții mai în vârstă sunt mai susceptibili de a experimenta victimizarea repetată și pierderi financiare”, explică autorii.

Pentru Mark Button, directorul Centrului de Criminalitate Cibernetică și Criminalitate Economică de la Facultatea de Criminologie și Justiție Penală a Universității din Portsmouth, „a existat o percepție că infracțiunile cibernetice nu au un impact la fel de grav ca unele infracțiuni fizice, dar este similar și, în unele cazuri, mai rău decât infracțiunile tradiționale comparabile, cum ar fi furtul”. „Am găsit victime care compară atacurile cibernetice cu agresiuni fizice sau violuri și altele care contemplau sinuciderea ca o consecință”, a afirmat el după un studiu despre victime finalizat acum cinci ani.

Escrocheriile pe care le efectuează sunt multiple. Una dintre cele mai comune este să se dea drept bărbat sau femeie, în funcție de interesul victimei, care stabilește o relație cu utilizatorul și îi câștigă încrederea pentru a le cere bani sub pretextul unor urgențe medicale sau probleme juridice. O altă metodă comună este oferirea de investiții neverosimile: solicită 100.000 de euro, returnează 50.000 și victima crede că a obținut o rentabilitate de 50% când, de fapt, a pierdut acea sumă. De asemenea, vând la un preț presupus mic produse contrafăcute sau de cost mai mic decât cel anunțat.

Marc Rivero, cercetător principal în securitate cibernetică la Kaspersky, adaugă printre fraudele comune „investiții false în criptomonede, unde sunt prezentate platforme manipulate care arată câștiguri fictive până când victima încearcă să-și retragă banii și i se blochează accesul” și escrocheriile de suport tehnic. „Infractorii cibernetici se dau drept companii precum Microsoft sau Apple pentru a instala software [program] malițios și a fura informații bancare”, adaugă el. Alte scheme pe care le detaliază sunt atacurile Business Email Compromise (BEC), în care identitatea directorilor este înlocuită pentru a înșela angajații și a devia fonduri.

Cum se evită fraudele

Cercetătorul de la Kaspersky explică faptul că „escrocheriile operate din aceste centre de apeluri frauduloase urmează o schemă bine structurată care combină ingineria socială și tehnologia avansată pentru a înșela victimele”. Și detaliază: „Infractorii folosesc baze de date obținute ilegal și contactează persoane dându-se drept companii legitime, folosind numere de telefon falsificate pentru a da credibilitate apelurilor lor. Obiectivul lor principal este de a manipula victimele să predea informații personale, să instaleze malware [programe malițioase] sau să efectueze transferuri de bani sub promisiuni false”.

Pentru a le face mai dificilă detectarea, după cum specifică Rivero, „aceste grupuri infracționale folosesc tehnologii precum inteligența artificială pentru a automatiza fraude, deepfakes [falsuri nedetectabile] pentru a înlocui identități și VPN-uri [rețele virtuale] pentru a-și ascunde locația reală. În plus, banii furați sunt de obicei spălați prin criptomonede și companii fictive, ceea ce le permite să-i mute fără a ridica suspiciuni și să continue să funcționeze fără a fi identificați cu ușurință”.

Pentru a evita să fie victime ale acestor escrocherii, potrivit lui Rivero, „este esențial să se adopte o combinație de prevenire, scepticism și măsuri de securitate digitală”. „În primul rând”, avertizează el, „trebuie să fii suspicios față de apelurile sau e-mailurile nesolicitate care oferă investiții, premii sau asistență tehnică neașteptată. Companiile legitime nu solicită date bancare sau acces de la distanță fără o solicitare prealabilă. În plus, este întotdeauna important să verifici identitatea celui care sună sau trimite mesaje, evitând să faci clic pe link-uri suspecte sau să descarci fișiere atașate fără a confirma originea acestora”. Și sfătuiește: „O căutare rapidă pe internet despre numere de telefon, e-mailuri sau companii suspecte poate dezvălui rapoarte de fraudă de la alți utilizatori”.

„O altă strategie cheie este consolidarea securității digitale cu bune practici, cum ar fi utilizarea parolelor puternice și unice pentru fiecare cont, activarea autentificării în doi pași și menținerea actualizată a software-ului și antivirusului. De asemenea, este recomandabil să monitorizezi în mod regulat conturile bancare și e-mailurile în căutarea unor activități suspecte. În cazul investițiilor sau al consiliului financiar, ar trebui să apelezi întotdeauna la entități certificate și reglementate, evitând orice platformă care promite câștiguri ireale sau te presează să iei decizii imediate”, sfătuiește el.

„Dacă suspectezi o escrocherie, este crucial să informezi imediat autoritățile sau platformele antifraudă pentru a evita ca mai multe persoane să fie afectate. În cazul în care ai furnizat informații bancare, ar trebui să contactezi banca pentru a bloca tranzacțiile suspecte și a schimba acreditările compromise”, conchide Rivero.