Faxist

Marea politică: Sprijinul pentru apărare în Spania – Analiză profundă a coaliției militare și a jocurilor politice

Guvernul condus de Pedro Sánchez a crescut cheltuielile pentru apărare cu peste 50%, fără să aibă nevoie de sprijinul dreptei, în contextul invaziei din Ucraina și a angajamentelor față de NATO. Posibilitatea unei mari coaliții între cele două partide majore în domeniul apărării este relevată acum de Uniunea Europeană. Sánchez și Alberto Núñez Feijóo evită acordul direct, temându-se de partenerii lor și simulând dezacorduri pe un subiect în care sunt, în esență, de acord.

Indra își schimbă strategia: Minsait rămâne, Santa Bárbara în vizor și investiții majore în sectorul de apărare

Noul președinte al Indra exclude vânzarea Minsait, dar caută expansiunea în apărare

Noul președinte al Indra, Ángel Escribano, a exclus vânzarea Minsait, filiala tehnologică a Indra, dar a deschis ușa pentru vânzarea unor părți nesrategice. Minsait Payments, recent redenumită Nuek, a fost scoasă la vânzare, dar planurile s-au schimbat. Escribano a subliniat importanța menținerii Minsait pentru a oferi servicii de calitate și a concura eficient.

Feijóo cere Sánchez să supună la vot în Parlament majorarea cheltuielilor pentru apărare

Într-un ton extrem de dur, acuzând președintele Guvernului chiar că ar împinge Spania spre o „autocrație”, liderul Partidului Popular (PP), Alberto Núñez Feijóo, a îndepărtat joi posibilitățile unui acord cu partidul său cu privire la creșterea cheltuielilor pentru apărare, deși PP împărtășește opinia că este necesar să le crească, chiar până la 3% din PIB.

Fondul de contingență: Ce este și de ce a fost utilizat pentru a crește cheltuielile pentru Apărare – Analiză Economică

Guvernul explorează diverse opțiuni pentru a atinge ținta de 2% din PIB alocat Apărării, inclusiv utilizarea fondului de contingență. Această „pușculiță” rezervată pentru imprevizibile este o soluție posibilă pentru a suplimenta finanțarea, evitând aprobarea Congresului.

Cu toate acestea, experții economici sugerează că fondul de contingență ar putea fi insuficient pentru a acoperi cerințele financiare impuse de angajamentele internaționale și de contextul geopolitic actual.