„Să nu lași realitatea să-ți strice un titlu bun”, spune vechiul aforism despre viciul jurnalismului de proastă calitate. Cu o ușoară variație, s-ar putea aplica și ofensivei lansate de grupuri ale dreptei catolice radicale, susținute de Vox, împotriva acordului dintre Biserică și Guvern privind Valea celor Căzuți, numită acum Cuelgamuros. Să nu lași realitatea să-ți strice o bună campanie de agitație.
Romero Marín apare pe ecranul televizorului. Doar unul dintre cei care urmăresc serialul, cel mai în vârstă, știe cine este „Tanque”: ofițer al armatei Republicii, lider al Partidului Comunist din Spania, probabil militantul care a stat cel mai mult timp în interiorul țării reorganizând structura comunistă exterminată după Războiul Civil.
“Ne-am fumat un joint și am mers să vedem Pink Floyd la Pompei. Era ca și cum am fi fost la un concert, cu o atmosferă fumurie printre oameni, dar stând pe scaune de cinema”. Cel care vorbește se numește Rodolfo Medina. În 1974, pe lângă plete, avea 21 de ani. Acum are 71 și mai are câțiva fire de păr în cap, puține.
Guvernul va lansa în următoarele zile un concurs internaţional de idei pentru ca o echipă multidisciplinară de arhitecţi, artişti, peisagişti şi istorici să proiecteze noul Valle de Cuelgamuros, fostul mausoleu al lui Franco. Proiectul are un buget de 30,5 milioane de euro.
Tribunalul Superior de Justiție din Madrid a decis să admită recursul formulat de Patrimoniul Național, organism public subordonat Guvernului, și de Primăria San Lorenzo de El Escorial, și să respingă recursurile formulate de diverse grupuri și personalități pro-franchiste, printre care și Fundația Franco. Litigiul viza încercarea acestora din urmă de a paraliza exhumările din Valea Cuelgamuros, cunoscută anterior ca Valea celor Căzuți.
„Noi, spaniolii recunoscători lui Francisco Franco…”. Așa începe manifestul promovat de așa-numita Platformă 2025, care intenționează să contracareze, prin discuții și evenimente omagiale, calendarul celor aproximativ o sută de acțiuni organizate de Guvern cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a morții dictatorului și a începutului tranziției spre democrație.
Dezvoltarea muzicii spaniole de la moartea lui Franco a fost un fenomen complex și vibrant. O listă a celor mai bune 50 de albume spaniole din ultimii 50 de ani a fost realizată printr-un proces meticulos de selecție. Experți, critici muzicali și jurnaliști culturali au contribuit la această analiză profundă, oferind o perspectivă cuprinzătoare asupra evoluției muzicale a țării.
Partidul Popular (PP) din Spania și-a exprimat opoziția față de comemorarea a 50 de ani de la moartea lui Franco, eveniment susținut de guvern. La două luni după primele evenimente, PP a depus o moțiune în Senat. Cu majoritatea sa absolută, partidul lui Alberto Núñez Feijóo a aprobat o moțiune care revendică Tranziția și rolul “determinant” al lui Juan Carlos I în instaurarea democrației în Spania, cerând anularea agendei de evenimente care comemorează moartea dictatorului.