Frica și creșterea copiilor: Gestionarea temerilor în familie

Create: Mie, 30 Apr 2025 - 05:25

Author: Elena Vasile

Categorie: Copii , Tați , Materii , Copii , Paternitate , Mamă , Infanticid , Societate , Fată , Поддельный вик , Educația copiilor , Educaţie , Emoții toxice , Psihologie

Frica și creșterea copiilor: Gestionarea temerilor în familie

În câteva cuvinte

Articolul discută despre importanța gestionării fricii în creșterea copiilor și adolescenților. Julio de la Iglesia subliniază că supraprotecția împiedică dezvoltarea copiilor și că este crucial ca aceștia să învețe să își înfrunte temerile pentru a crește și a-și dezvolta stima de sine. Frica este o emoție naturală, dar este important să învățăm cum să o gestionăm pentru a nu ne lăsa paralizați.

Julio Rodríguez, psiholog: «Copilăria a fost domesticĭ, când ar trebui să fie un teritoriu sălbatic»

Julio de la Iglesia (Madrid, 60 de ani) ştie ce înseamnă să trăieşti cu frică. Este specialist în dezamorsarea explozivilor, coach certificat de ICF (Federaţia Internaţională de Coaching) şi lucrează din 2012 cu această emoţie care paralizează pe mulţi, dar pe care el a transformat-o în motor al schimbării. În prezent, este unul dintre cei mai recunoscuţi speakeri spanioli, conform consultaţei globale Thinking Heads, şi susţine prelegeri în companii, universităţi şi institute, unde îi învaţă pe adolescenţi, părinţi şi manageri să privească frica în faţă. În întâlnirile sale cu tineri cu vârste cuprinse între 14 şi 22 de ani, lansează un mesaj cu impact: «Cu toţii avem ceva special. Un talent, o forţă, o valoare care nu depinde de note, nici de opiniile altora, nici de like-uri». Îi încurajează să descopere ceea ce îi face diferiţi. Pentru că acolo, insistă el, se află adevărata lor putere. În 2022 a publicat «Frica este a celor curajoşi» (Alienta Editorial), o carte care rezumă filozofia pe care o transmite în fiecare prelegere şi în care subliniază: «Nu există creştere fără frică. Doar depăşind-o este posibil să avansezi». Mai multe informaţii

ÎNTREBARE. Cartea dvs. se intitulează «Frica este a celor curajoşi». Ce înseamnă această frază în contextul creşterii copiilor?

RASPUNS. A fi curajos nu înseamnă a nu avea frică, ci a învaţă să te mişti cu ea. În creşterea copiilor, asta înseamnă a da spaţiu copiilor să exploreze, să greşească, să cadă şi să înveţe. Nu există creştere fără eroare, iar fără eroare nu există îmbunătăţire. Doar aşa învaţă să ia decizii şi să şi asume consecinţele.

Î. În ce măsură temerile părinţilor ajung să le marcheze modul în care educă?

R. Mult mai mult decât credem. Fricile sunt contagioase, iar între părinţi şi copii, cu atât mai mult. Uneori nu este nevoie să spui nimic: copilul simte deja nesiguranţa, anxietatea, neîncrederea. Mulţi părinţi, pentru a proteja, supraprotejează. Şi ceea ce transmit este nesiguranţă, lipsă de încredere. Şi obţin exact contrariul: ca fiul lor să fie incapabil să facă lucrurile singur.

Î. Supraprotecţia poate fi înţeleasă ca o expresie a fricii adulte?

R. Fără îndoială. Supraprotecţia este încercarea părinţilor de a evita ca copiii să sufere, dar sfârşeşte prin a-i împiedica să crescă. De fiecare dată când împiedicăm un adolescent să se confrunte cu ceea ce se teme, alimentăm acea teamă. Şi astfel nu este depăşită. Singura cale către curaj este să o traversezi.

Î. Cum poţi ajuta un copil sau un adolescent să-şi identifice temerile fără a se simţi ruşinat?

R. Primul lucru este să normalizezi ceea ce simt. Frica nu este o slăbiciune, este o emoţie naturală care ne protejează. Dar ne poate limita şi dacă nu învăţăm să o gestionăm. Le repet mereu o frază cheie: «Curajos nu este cel care nu are frică, ci cel care o simte şi, totuşi, face pasul». Şi insist că valoarea, în sine, nu este suficientă: trebuie să fii pregătit să o înfrunţi şi să o depăşeşti.

Potrivit lui Julio de la Iglesia, fricile sunt contagioase, iar între părinţi şi copii, cu atât mai mult. Uneori nu este nevoie să spui nimic: minorul simte deja nesiguranţa, neîncrederea. Guido Mieth (Getty Images)

Î. Ce rol are frica în construirea stimei de sine?

R. Este ca o uşă. În spatele ei se află cea mai bună versiune a noastră. Când îndrăzneşti să o priveşti în faţă, te întâlneşti cu tine însuţi. Acolo începe creşterea reală. Te conectezi cu curajul, cu autenticitatea ta. Frica te confruntă, dar te şi revelează.

Î. Unde este linia dintre frică şi prudenţă?

R. Frica sănătoasă te protejează. Frica toxică te paralizează. Dacă o frică te împiedică să avansezi, s-ar putea să nu fie frică, ci o scuză care ascunde nesiguranţa, lipsa de pregătire sau de încredere. În aceste cazuri, îţi arată ce trebuie să îmbunătăţeşti.

Î. Poţi învaţa un copil să fie curajos fără a-i cere să nu-i fie frică?

R. Nu. Frica este punctul de plecare. Dacă nu există frică, nu există depăşire. Este important să-i învăţăm că nu se întâmplă nimic dacă o simt. Important este să ştii ce să faci cu ea: să o asculţi, să te pregăteşti mai bine şi să faci pasul în egală măsură.

Î. De mai bine de un deceniu susţineţi prelegeri în institute şi universităţi, pe lângă tratarea copiilor şi adolescenţilor în sesiuni individuale în cabinetul său din Madrid. Ce preocupări detectaţi în rândul tinerilor?

R. Majoritatea adolescenţilor şi studenţilor vor să ştie cum să depăşească frica de eşec, cum să gestioneze conflictele cu părinţii, ce să facă dacă nu găsesc un loc de muncă demn sau cum vor putea plăti o locuinţă într-o zi. Ceea ce îi impactează cel mai mult este să descopere că nu trebuie să fie perfecţi pentru a fi valoroşi. Şi că a se simţi pierduţi face parte din călătorie.

Î. Şi ce sfaturi le daţi de obicei copiilor în prelegerile dvs.?

R. Le spun că şi mie mi-a luat timp să-mi găsesc drumul şi că în acest proces am descoperit cine sunt şi ce-mi plăcea cu adevărat. Îi încurajez să caute ceea ce îi face unici, ceea ce îi diferenţiază. Majoritatea adolescenţilor vor să ştie cum să depăşească frica de eşec sau cum să gestioneze conflictele cu părinţii. Edwin Tan (Getty Images)

Î. Care sunt cele mai comune temeri la adolescenţi?

R. Cei mai tineri tind să se îngrijoreze că nu se potrivesc, că nu sunt acceptaţi de grup sau de presiunea reţelelor de socializare. Cei mai mari se tem să nu reuşească, să nu găsească un loc în lume care să le ofere siguranţă şi sens sau să nu aibă un viitor în condiţii. Este o frică care se deghizează în exigenţă. Mulţi nu mai au nevoie să fie presaţi din exterior, pentru că se presează singuri. Şi acolo începe blocajul.

Î. Ce strategii propuneţi pentru ca adolescenţii să înveţe să trăiască cu frica?

R. Conversaţii sincere, fără a minimaliza ceea ce simt. Le dau exemple reale. De exemplu, am fost claustrofob. Simţeam o frică groaznică să rămân închis, să nu pot respira, să nu pot scăpa. Doar văzând o uşă închizându-se, credeam că voi muri. Până am învăţat să detectez simptomele la timp pentru a nu mă bloca. Acum ştiu că acea angoasă epuizează, dar nu ucide. Şi că, dacă o înfrunţi, îşi pierde forţa. Le explic că atunci când simt frică este pentru că se află chiar la graniţa dintre ceea ce sunt şi ceea ce pot deveni. Frica este paznicul zonei de confort. Dacă vor să avanseze, vor trebui să o înfrunte.

Știri din Spania în limba română