În ultima vreme, în politica spaniolă se aud din ce în ce mai des întrebări referitoare la statutul limbii catalane și la evenimentele culturale. Analiza situației arată că Partidul Popular (PP) adesea adoptă o poziție care ridică întrebări și critici.

Evenimentele recente, cum ar fi planurile de organizare a ceremoniei de acordare a premiilor Goya la Barcelona și posibila extindere a prezenței Băncii Spaniei în acest oraș, au provocat o reacție ambiguă. Unii politicieni și personalități publice își exprimă nemulțumirea, considerând acest lucru o dovadă de „favoritism” față de Catalonia.

Criticii, în special, subliniază incoerența poziției PP, care anterior s-a poziționat ca apărător al „identității spaniole sacrosancte”. Acum, spun unii, partidul demonstrează reticența de a recunoaște diversitatea culturală a Spaniei.

Experții notează că astfel de acțiuni ale PP pot fi legate de dorința partidului de a nu rămâne în urmă față de vederile de extremă-dreapta ale partidului Vox, în special în problemele legate de statutul limbii catalane și al altor limbi regionale recunoscute de Constituție. O astfel de poziție ridică întrebări despre adevăratul patriotism al partidului.

De fapt, potrivit analiștilor, criticile la astfel de inițiative nu sunt îndreptate doar împotriva Cataloniei, ci și împotriva ideii de diversitate și unitate a Spaniei. În loc să sprijine diversitatea culturală și să caute compromisuri, PP, se pare, preferă să joace pe contradicții.