
În câteva cuvinte
În Spania, sistemul fiscal distribuie inechitabil povara fiscală. Bogații plătesc mai puține impozite decât clasa de mijloc. Este necesară o reformă fiscală.
În Spania, sistemul fiscal distribuie inechitabil povara fiscală, defavorizând clasa de mijloc și cetățenii cu venituri mici. O analiză bazată pe datele unui studiu arată că persoanele bogate plătesc un procent mai mic din veniturile lor sub formă de impozite decât reprezentanții clasei de mijloc și chiar și segmentele sărace ale populației.
În 2022, clasa de mijloc a alocat aproximativ 40% din venitul său pentru plata impozitelor, în timp ce cele mai vulnerabile gospodării au cheltuit aproape 30%. În același timp, 1% dintre cei mai bogați cetățeni au plătit mai puțin de 25% din veniturile lor sub formă de impozite.
Această situație subliniază nedreptatea sistemului fiscal, care favorizează pe cei care obțin venituri din capital, nu din salarii. Drept urmare, 90% din populație, care trăiește în principal din munca sa, plătește mai multe impozite decât 1% dintre cei mai bogați cetățeni, al căror venit provine în principal din capital. Acest sistem contravine principiilor stabilite în Constituția Spaniei, care cere ca sistemul fiscal să se bazeze pe principiile egalității și progresivității, în conformitate cu capacitatea economică a fiecăruia.
Nevoia de reformă fiscală este, de asemenea, determinată de problemele de stabilitate bugetară. Colectarea insuficientă a impozitelor nu permite acoperirea cheltuielilor, ceea ce duce la creșterea datoriei publice. În acest sens, creșterea impozitelor pentru 1% dintre cei mai bogați cetățeni nu este populism, ci o necesitate, având în vedere că acești oameni controlează mai multe venituri decât jumătate din populație și mai multe proprietăți decât trei sferturi din populație.
Problema principală este că sistemul fiscal spaniol permite bogaților să eludeze plata impozitelor, folosind diverse structuri juridice pentru a-și ascunde veniturile. Vorbim despre companii implicate în gestionarea activelor, birouri de familie și alte structuri care permit minimizarea impozitării.
Pentru a rezolva această problemă, se propune reformarea impozitului pe proprietate, care în prezent are restricții și excepții care facilitează evaziunea fiscală. O soluție posibilă ar putea fi introducerea unui impozit minim pe avere sau un impozit pe o gamă largă de venituri, inclusiv profiturile nedistribuite ale companiilor.
În concluzie, sistemul fiscal din Spania are nevoie de schimbări serioase. Sunt necesare simplificarea sistemului, reforma stimulentelor fiscale și creșterea sarcinii fiscale pentru bogați pentru a restabili justiția și a asigura stabilitatea economică.