Jean-Jacques Rousseau, un gânditor remarcabil din secolul al XVIII-lea, a anticipat multe probleme contemporane legate de dezvoltarea științei și tehnologiei. În lucrarea sa, "Discurs asupra științelor și artelor" (1750), scrisă ca răspuns la un concurs al Academiei din Dijon, Rousseau și-a exprimat îngrijorările cu privire la influența morală a progresului.

Rousseau credea că dezvoltarea științelor și artelor mai degrabă corupe moravurile decât le îmbunătățește. El considera că dorința de lux, distracții și sclavie sunt o consecință a dezvoltării științelor și artelor. Filosoful a opus progresul științific stării naturale a omului, crezând că tocmai refuzul "artificialității" conduce la moralitate autentică.

În zilele noastre, când tehnologiile pătrund în toate sferele vieții, ideile lui Rousseau devin deosebit de relevante. Dezvoltarea tehnologiilor, potrivit filosofului, conduce la un fel de "nouă sclavie", când oamenii devin dependenți de gadgeturi, informații și valori iluzorii. Critica lui Rousseau nu este îndreptată împotriva științei ca atare, ci împotriva impactului său negativ asupra societății și a fundamentelor morale.

În opera sa, Rousseau s-a bazat pe filosofi antici și moraliști creștini, opunându-i raționalismului Epocii Iluminismului. El a subliniat importanța moralității, virtuții și armoniei în societate. Ideile sale despre influența civilizației asupra omului rămân relevante și astăzi.

În concluzie, trebuie remarcat faptul că Rousseau nu a fost un oponent al științei în general. El a pledat pentru o înțelegere mai profundă a consecințelor progresului științific și a necesității de a menține valorile morale într-o lume în schimbare rapidă. Moștenirea sa rămâne o avertizare importantă pentru societatea modernă.