După moartea scriitoarei și criticei argentiniene de renume, Beatriz Sarlo, a izbucnit o dispută privind moștenirea sa. Bătălia principală se dă între fostul ei soț, un grup de intelectuali cunoscuți și portarul clădirii în care locuia.

Beatriz Sarlo, decedată în decembrie anul trecut la vârsta de 82 de ani, a fost recunoscută ca analist și critic de mass-media. Moștenirea sa, inclusiv apartamentul și biblioteca, a ajuns în centrul atenției după ce portarul clădirii a prezentat instanței un testament scris de mână, în care el este presupusul moștenitor.

Fostul soț al lui Sarlo, Alberto Sato Kotani, de care era separată, dar nu divorțată, pretinde, de asemenea, moștenirea. El a depus o cerere la instanță, solicitând să fie recunoscut ca moștenitor. În plus, un grup de intelectuali apropiați lui Sarlo și-au exprimat îngrijorarea cu privire la soarta arhivei și bibliotecii sale, temându-se că cărțile și înregistrările ar putea fi vândute.

Portarul, Melanio Alberto Meza López, a furnizat două presupuse testamente datate la mijlocul anului 2024, în care, potrivit acestuia, Sarlo dorea să-i lase apartamentul și pisica. Instanța a dispus o expertiză grafologică pentru a verifica autenticitatea testamentelor. Avocații portarului au obținut excluderea lui Sato din procesul de moștenire, dar fostul soț a contestat această decizie.

Intelectualii apropiați lui Sarlo au cerut ca Sato să fie recunoscut ca moștenitor, pentru a-i păstra arhiva și biblioteca, intenționând să creeze o fundație pentru gestionarea moștenirii sale. Ei și-au exprimat îngrijorarea că portarul ar putea dispune de bunuri în scopuri comerciale. Instanța trebuie să decidă dacă Sato are dreptul la moștenire și dacă cererea portarului este valabilă. În absența moștenitorilor legali, gestionarea moștenirii ar putea fi transferată orașului Buenos Aires.

Această situație a provocat o rezonanță publică, mai ales având în vedere viziunea critică a lui Sarlo asupra vieții private publice, subliniind ironia situației.