Datoriile municipale din Spania arată o scădere pentru prima dată de la începutul pandemiei de COVID-19, inversând tendința de creștere observată din 2021. Datoria totală a autorităților locale (inclusiv primării, consilii provinciale și consilii insulare) a ajuns la 22,847 miliarde de euro la sfârșitul anului trecut, fiind prima scădere din 2021.

Datele publicate de Ministerul de Finanțe arată o imagine eterogenă: în timp ce majoritatea municipalităților și-au menținut datoriile stabile sau le-au redus, aproximativ o mie de municipalități și-au mărit datoriile. Analiza datoriilor pe regiuni a dezvăluit că cele mai mari creșteri procentuale ale datoriei pe cap de locuitor, în rândul orașelor cu peste 100.000 de locuitori, au avut loc în Roquetas de Mar (Almería) și San Cristóbal de la Laguna (Tenerife), deși datoriile lor rămân moderate. În același timp, Las Palmas de Gran Canaria și-a redus datoria la zero pe cap de locuitor, iar municipalitățile Leganés, Móstoles și Alcobendas din Madrid au obținut, de asemenea, progrese semnificative.

În cifre absolute, cea mai mare creștere a datoriei pe cap de locuitor a fost observată în Soto en Cameros (La Rioja) și El Guijo (Córdoba). Cu toate acestea, tendința generală arată că povara datoriilor municipalităților nu este întotdeauna direct proporțională cu dimensiunea populației și poate depinde de deciziile autorităților locale și de circumstanțele specifice. Astfel, o municipalitate cu o populație de doar 3.000 de locuitori are cea mai mare datorie pe cap de locuitor din Spania - 8.818 euro de persoană. Lista celor mai îndatorate municipalități include și Vallada (7.988 euro de persoană) și Moraleja de Enmedio (Madrid) (7.425 euro de persoană), deși și acestea și-au redus povara datoriilor.

Este de remarcat faptul că orașele cu cea mai mare datorie totală sunt Madrid (1,943 miliarde de euro) și Barcelona (1,389 miliarde de euro). În timp ce Madrid și-a redus datoria, Barcelona a mărit-o. Scăderea datoriei municipale este o tendință pozitivă, care a început după criza din 2012, și se datorează, în special, stabilității veniturilor din impozitul pe proprietate (IBI) și necesității unui buget echilibrat. Regulile bugetare stricte introduse după criză au contribuit la o îmbunătățire mai rapidă a finanțelor autorităților locale.