Curtea Europeană a decis că un acord privind practicile sexuale cu elemente sadomasochiste nu poate fi considerat o dovadă a consimțământului voluntar. Franța a fost condamnată pentru că nu a protejat în mod adecvat o femeie supusă hărțuirii sexuale de către superiorul său.

Cazul se referă la o femeie care a încheiat un contract cu șeful ei, care prevedea relații sexuale. Cu toate acestea, în ciuda existenței unui acord, femeia și-a exprimat în mod repetat dorința de a nu participa la aceste practici. Curtea a hotărât că un acord scris nu este o bază suficientă pentru a dovedi consimțământul voluntar pentru acțiunile sexuale actuale.

Franța este obligată să plătească femeii 20.000 de euro ca despăgubire pentru daune morale și să ramburseze cheltuielile de judecată în valoare de peste 1.500 de euro. Curtea a subliniat că contractul, numit „stăpân-cățea”, a fost un instrument de constrângere. Judecătorii europeni au subliniat că consimțământul poate fi revocat în orice moment.

Această decizie a devenit un precedent important, confirmând prioritatea voinței personale și a dreptului la protecție împotriva hărțuirii sexuale, indiferent de acordurile formale.