În câteva cuvinte
Studiul arată că narcisismul duce la izolare socială, iar excluderea socială poate intensifica trăsăturile narcisiste. Cercetările sugerează că, deși narcisismul este o problemă, acesta poate scădea odată cu înaintarea în vârstă, oferind o perspectivă optimistă asupra evoluției umane.
Narcisismul, cu accentul său pe sine, aduce și o doză de suferință profundă. Un studiu extins, realizat de universități din Basel, Kaiserslautern-Landau și Auckland, analizează legătura dintre narcisism și ostracism, văzut de anticii atenieni ca o excludere politică.
Conform cercetătorilor, persoanele narcisiste se simt mai izolate în relațiile sociale și în viața de zi cu zi. Explicația este că nu este doar o consecință a personalității lor egocentrice, ci și o sensibilitate crescută la semnalele de excludere, interpretând interacțiunile sociale ambigue ca respingeri. Astfel, se refugiază într-o „insulă a oglinzilor”.
Studiul, publicat în februarie, s-a concentrat pe „narcisismul grandios”, care include nevoia constantă de admirație și fantasii de succes. Cercetările au inclus analize ale unui panel socioeconomic cu 22.000 de gospodării, experimente cu aplicații mobile pentru a măsura ostracismul perceput și jocuri virtuale pentru a simula situații sociale. Rezultatele au arătat o legătură puternică între narcisism și excludere socială. De asemenea, datele colectate au indicat că narcisismul și ostracismul se auto-întăresc reciproc: persoanele narcisiste tind să provoace excludere socială, iar experiențele repetate de ostracism pot accentua trăsăturile narcisiste.
Un alt aspect important este legătura strânsă dintre rivalitatea narcisistă și ostracism. Costurile interpersonale ale acestei fațete a narcisismului sunt imediate și persistente.
Ostracismul, considerat o formă extremă de singurătate, amenință nevoi psihologice fundamentale precum apartenența și stima de sine. Scriitorul Juan Gómez Bárcena analizează în eseul său exemple de mari singuratici, mulți fiind și narcisiști. Studiul citează și exemplul lui Napoleon, care a trăit o formă de exil, în urma narcisismului său.
În timp ce unii psihologi sugerează o creștere a narcisismului, alți cercetători, cum ar fi William Chopik de la Universitatea din Michigan, contrazic această idee. Datele reale arată o scădere ușoară a narcisismului în rândul generațiilor mai tinere. Chopik concluzionează că narcisismul scade odată cu înaintarea în vârstă, indiferent de cultură. Astfel, o posibilă „cură” pentru narcisism ar putea fi pur și simplu așteptarea și maturizarea.
