Dezbaterea privind revictimizarea în jurnalism

Dezbaterile nu pot fi mai interesante pentru un jurnalist de investigații, precum cel care scrie: revictimizarea implicată de lucrarea `Ura`, de Luisgé Martín, în care asasinul José Bretón mărturisește ceea ce știam deja: că și-a ucis cei doi copii. Editura Anagrama avea deja cartea pregătită când mama copiilor, Ruth Ortiz, a aflat și a cerut ca publicația să nu fie lansată. Cazul se află în instanță, care trebuie acum să tranșeze o problemă complexă: unde se termină libertatea de creație și unde începe dreptul la onoare al acelor doi copii și durerea insuportabilă a mamei lor, pe care, în mod inexplicabil, nimeni nu a avertizat-o.

Revictimizarea în jurnalism

Revictimizarea planează întotdeauna asupra oricărei informații despre omucideri, asasinate, accidente de circulație, violuri… O față viscerală a societății, în care jurnaliștii își bagă mâinile din când în când, lăsând o urmă greu de șters. Oricât de mult te-ai gândi la familia afectată și la suferința lor, când o sursă te avertizează despre orice eveniment teribil (permiteți-mi să nu dau exemplele care îmi vin în minte).

Obligația de a informa și responsabilitatea etică

Este aproape imposibil să nu crești durerea persoanelor implicate în știrile despre evenimente. Se întâmplă cu violența sexistă, într-un accident de muncă, într-un accident de trafic, într-unul la munte, într-o crimă din cauza unei lupte sau chiar într-o reglare de conturi din cauza traficului de droguri. Pentru că da, și traficanții au familie, părinți, mame, fiice și fii care merg la școală a doua zi… Provocarea diabolică este de a ne îndeplini obligația de a informa, un drept fundamental, dar cu suficientă responsabilitate și etică pentru a nu adăuga o durere inutilă. Un fel de cub Rubik aproape imposibil de rezolvat.

Limitele jurnalismului

Limitele sunt difuze și diferite în fiecare caz, într-o zonă jurnalistică foarte complexă, de care orice persoană cu bun simț fuge, dacă poate. „Ce-ar fi dacă persoana decedată ar fi sora ta?”, întreabă adesea mulți. În acest caz, s-ar plânge, nu s-ar scrie. Dar cu greu se poate aborda dreptul la informare, obligația de a spune ce se întâmplă, ca pe ceva personal care ne implică direct. Nimeni nu ar trebui să ceară unei victime să-și extindă orizontul și să ia în considerare munca informatorilor și să le mulțumească pentru că spun societății ce se întâmplă în ea. Asta mai lipsea. Dar este necesar să se revendice această distincție între particular, ceea ce suferă o anumită persoană, și general, drepturile fundamentale pentru care ne luptăm de ceva vreme, precum libertatea de informare, de exprimare sau de creație.

Moda *true crime* și etica jurnalistică

Aceasta nu înseamnă că moda *true crime*, de mai mulți ani decât se pot număra pe degetele de la ambele mâini, se apropie de limitele eticii și ale moralei. Cu dorința de a-l simula pe Capote și al său *Cu sânge rece*, rafturile și ecranele sunt pline de povești, cu o voință de divertisment, unele pline de sensibilitate și talent, iar altele... nu prea. Dar în plus, este o infracțiune care justifică interzicerea sa? Aici apare dezbaterea legală complexă.

Opinie personală

Nu ocolesc mlaștina. Această declarație mi se pare impecabilă. Dezbaterea mi se pare pertinentă, interzicerea publicării nu.

Reacții și presiuni

Dar în zilele noastre suntem mereu în întârziere, ca iepurele din Alice în Țara Minunilor, și este nevoie de răspunsuri rapide și decisive. Cartea `Ura`? Pro sau contra? Nu contează că aproape nimeni, în afara lumii jurnalistice și editoriale, nu a citit-o, Rețeaua și-a pronunțat deja sentința. Prin hashtag-ul #boicotanagrama, zeci de persoane și-au exprimat intenția de a nu mai cumpăra cărți de la editură. Ei susțin că problema depășește dezbaterea legală, deoarece este dincolo de orice etică. Înseamnă „a face bani” din durerea lui Ruth Ortiz și a copiilor ei.

Actualizare

Deocamdată, judecătorul consideră că nu are suficiente elemente de evaluare pentru a suspenda preventiv lansarea `Urei`, programată pentru miercuri. Vom vedea ce face editura.