În Almedina, o localitate din Campo de Montiel (Ciudad Real) cu doar 500 de locuitori, puțini cunosc istoria lui Domingo Cipriano Salvador Gijón, un învățător și scriitor republican acuzat de franchiști de furtul unei opere de artă valoroase din secolul al XVI-lea. Este vorba despre panoul Sfânta Ana, Fecioara, Sfânta Isabel, Sfântul Ioan și Pruncul Iisus, realizat de Fernando Yáñez pentru retablul bisericii Santa María. Lucrarea, cunoscută și ca Sfânta Generație, nu a dispărut niciodată și a fost expusă pe pereții Muzeului Prado din 1941, fără ca nimeni să remarce povestea tragică și plină de peripeții pe care o ascundea una dintre operele de vârf ale lui Yáñez de la Almedina, fiu ilustru al localității și, pentru mulți experți, discipol spaniol al lui Leonardo da Vinci.

Aceasta a fost dezvăluită în 2020, în plină pandemie, de profesorul valencian José López Camarillas, în timp ce investiga represiunea franchistă suferită de un strămoș al său în Almedina. Cipriano Salvador — născut în Pedro Muñoz în 1894 și decedat în Toro (Zamora) în 1975 — a fost un intelectual polivalent și un vizionar al regiunii La Mancha, pe care dorea să o scoată din analfabetism și din înapoierea existentă în epocă în multe alte zone ale țării, valorificând moștenirea sa artistică și rolul său în Don Quijote.

În Villanueva de los Infantes, unde a locuit și a profesat ca dascăl, i s-a încredințat misiunea de a proteja operele de artă din regiunea Montiel în timpul Războiului Civil. Era susținut de angajamentul său față de Frontul Popular și de activitatea sa anterioară de inventariere și catalogare a patrimoniului istoric-artistic al întregii provincii, inclusiv panoul lui Fernando Yáñez, pe care Muzeul Prado încercase deja să-l cumpere în 1930. Filantropul se temea că va fi distrus de anticlericalii mai exaltați și a decis să-l păstreze în casa sa până când Caja de Reparaciones de la República l-a ridicat în 1938, notând în procesul-verbal dimensiunile operei fără ramă.

Tabloul Sfânta Ana, Fecioara, Sfânta Isabel, Sfântul Ioan și Pruncul Iisus, de Yáñez de la Almedina. Muzeul Prado

Pictura a călătorit până la Barcelona, unde a rămas până la sfârșitul războiului, când autoritățile franchiste au returnat-o la Infantes cu dimensiunile, de data aceasta, ale ramei. Această diferență de dimensiuni, explică López Camarillas, a fost folosită de preotul satului pentru a afirma că opera era alta și aparținea bisericii sale și a o vinde pe nimic cu 15.000 de pesetas Muzeului Prado (valoarea sa era de 80.000): Franchismul nu știa că salvase o operă de caracter religios. Dimpotrivă, credea că a distrus-o, dar nici nu-i păsa prea mult.

În 1939, un grup de falangiști l-a arestat acasă, acuzându-l de distrugerea tabloului, cu tăcerea complice a Bisericii și a pinacotecii, conștiente de această nedreptate, afirmă cercetătorul. Cipriano Salvador a fost condamnat la moarte, pedeapsă care i-a fost comutată în 30 de ani de închisoare și muncă forțată, până când în 1946 a fost amnistiat, deși exilat la Madrid. A decedat în 1975 fără ca eroarea să fie rectificată.

Acum, la 50 de ani de la moartea sa, o propunere non-legislativă (PNL) promovată de Sumar în Congresul Deputaților urmărește reabilitarea sa. Considerăm că este de justiție să recunoaștem marele sacrificiu al lui Cipriano Salvador Gijón, care a plătit cu libertatea și cu trupul său pentru ca astăzi să ne putem bucura de una dintre cele mai importante opere ale picturii spaniole, se arată în inițiativa, care a fost deja înregistrată pentru a fi discutată în comisia de cultură înainte de finalizarea actualei sesiuni.

Engracia Rivera, deputată a Izquierda Unida și originară, ca și López Camarillas, din Almedina, crede că va obține majoritatea suficientă pentru a fi aprobată. PNL, spune ea, nu doar că urmărește curățarea memoriei filantropului din La Mancha, care a protejat și a păstrat o operă de artă de valoare incalculabilă. De asemenea, ca Almedina să poată avea o replică a tabloului care să servească drept stimulent turistic într-o regiune afectată de depopulare.

Rapoarte favorabile

PNL are rapoarte favorabile din partea Ministerului Culturii și a Muzeului Prado. Se speră împlinirea visului lui Salvador: folosirea culturii pentru a impulsiona un turism durabil care să genereze bogăție economică și socială, explică López Camarillas, care mulțumește pinacotecii pentru colaborare încă de la început: Au măsurat din nou pictura cu ramă și fără ramă pentru a-mi confirma ipoteza.

Cred că fac o muncă curajoasă cu această lucrare și cu altele de proveniență îndoielnică, subliniază el.

Inițiativa Sumar solicită Muzeului Prado să includă în ghidurile și materialele sale de popularizare, precum și în sala care expune lucrarea, toate informațiile referitoare la proveniența și istoria sa, precum și rolul persoanei care a protejat-o, și îndeamnă Guvernul să realizeze un act de omagiu adus lui Cipriano Salvador și poporului din Almedina, prin amplasarea unei plăci care să-i repare cu onoruri numele.

López Camarillas amintește, cu gust amar, că nimeni nu a evitat nedreptatea care se comitea. Salvador Gijón a salvat viața unui grup de falangiști și preotului din Montiel, a protejat și a hrănit o mulțime de familii de dreapta, pictase fresce religioase în biserica Trinității. Nimic nu i-a folosit în apărarea sa, regretă el.

Și rezumă astfel caracterul excepțional al acestui caz, îngropat ca multe altele de epopeea evacuării tezaurelor artistice ale Prado, care a monopolizat alte exemple de memorie democratică în artă: Este printre primii care pun nume și prenume unui republican represaliat pentru salvarea patrimoniului național, dar și călăilor care s-au îmbogățit cu durerea sa. Și o facem cu dovezi, în mod științific, pentru a demonta narațiunea franchistă a jafului roșu care, timp de decenii, le-a funcționat pentru a împărți responsabilități.